Wednesday, March 11, 2015

ACTIVITATEA PROFESIONALA DESFASURATA IN SECTORUL DE STAT IN PERIOADA 1974 – 1994

I )-In anul 1974 dupa absolvirea facultatii de Energetica-sectia Termo, la cursuri de zi, deschide linkul: 
 https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiV9sxLCeAnv_FapySJvwOZLulat7Mxy7YRgsRSwLhIX7sekVJQqjPBbnT7PQvXToeu8kljoAPDAcFuHILJoizGCBSGPO4kRqOicNta39i4a8z86qneXLZrgMz3nMNK3DKN4e_8LU_OVHs/s1600-h/diploma+ing.+Justinian+Ion+Cioroianu.JPG
am inceput activitatea ca inginer stagiar detasat in cadrul Asistentei Tehnice a Intreprinderii Vulcan Bucuresti la lucrarile de montaj cazane energetice de 1035 t/h de la Intreprinderea Electrocentrale Rovinari. 
                             Centrala Termoelectrica Rovinari

Vezi aici ce grad de poluare exista in zona, ce fel de conditii de mediu erau acolo:

                           
https://www.youtube.com/watch?v=ItyaY9xHz74&NR=1&feature=endscreen
 
Acest cazan energetic se construia sub licenta firmei BABCOCK din Republica Federala Germania, care era la acea data firma cu nr. 1 in lume in domeniul constructiilor industriale de cazane energetice mari cu pereti membrana, cu circulatie fortata, cu arderea in focar de combustibil mixt (carbune-lignit, pacura si gaze naturale), iar acest cazan care era asimilat in fabricatie de catre I.Vulcan Bucuresti si de carte partenerii sai, era unul dintre cele mai moderne cazane energetice din lume, era dotat cu echipamente de automatizare moderne, iar functionarea sa, cat si procesul de ardere din focar erau asistate de un calculator performant. Intreprinderea Vulcan din Bucuresti construia partea sub presiune a cazanului, majoritatea auxiliarelor cazanului, si o serie de subansamble de la circuitele sala masini; restul echipamentelor putine la numar, se fabricau in mai multe intreprinderi din tara, iar Furnizorul General era CIUEMMR care apartinea impreuna cu toate intreprinderile constructoare, de Ministerul Industriei Constructoare de Masini (MICM).

Am lucrat acolo 5 ani, departe de casa si de familia mea si am invatat meserie atat de la specialistii germani cat si mai ales de la multi monteori romani de cazane si colegi din cadrul Asistentei Tehnice, specialisti cu vechime si multa experienta in domeniul respectiv.

 Am lucrat la program prelungit de 10-12 ore pe zi, atat la lucrarile de montaj, de reparatii si de modernizare, cat si la probele si punerile in functiune, precum si la suprevegherea in exploatare a blocurilor energetice in perioada de garantie.

Mi-am indeplinit sarcinile de serviciu cu constiinciozitate pentru ca asa era felul meu de a fi, insa nu cu draga inima, din urmatoarele motive:

a)-pentru ca eram tinut fortat de imprejurari acolo in santier, in niste conditii execrabile de munca si de trai, mizandu-se la inceput pe faptul ca eram stagiar si nu puteam sa demisionez si sa plec la alta intreprindere si apoi pe o inselatorie ieftina facuta prin promisiuni desarte.

b)-pe de alta parte, pentru ca pe masura ce trecea timpul vedeam ca am fost mintiti atat eu, cat si mai multi ingineri care au fost trimisi acolo la lucru, spunandu-ni-se ca daca vom invata cazanul de 1035t/h ne asteapta o cariera stralucita si ca vom deveni oameni de baza ai Intreprinderii Vulcan Bucuresti, care vor fi trimisi frecvent la lucru in strainatate.

c)-pentru ca nu agream programul de lucru prelungit care ma epuiza si imi fura pur si simplu energia, sanatatea, libertatea de miscare, tineretea si zilele din viata mea, intr-o vagauna uitata de lume, departe de civilizatia Bucurestiului, de mediul in care crescusem si de preocuparile zilnice de care ma atasasem acasa.

d) -pentru ca lucram in conditii de munca deosebit de grele, in mediu de praf, fum, vata de sticla, umiditate, noroaie, temperaturi ridicate, lucru la inaltime pana la cota 92 metri fara centura de siguranta si fara alt echipament de protectie decat o banala casca de plastic, conditii din cauza carora ma imbolnaveam frecvent in fiecare iarna de viroze respiratorii si pulmonare si mi-am distrus astfel sanatatea,

e)- pentru ca eram departe de familia mea,

f)- pentru ca nu mai puteam sa merg la un spectacol sau la o piesa de teatru, ori iarna la un patinoar, asa cum eram obisnuit,

g)- pentru faptul ca lucram de multe ori in tura de noapte, sau duminica, precum si in zilele de sarbatori legale,

h)-dar mai ales pentru faptul ca eram platiti cu totii la numarul de ore lucrate si nu pentru calitatea muncii prestate, de fapt nici macar la numarul real de ore lucrate nu eram platiti, ci doar in limita a 10-12 ore pe zi, cu toate ca erau situatii frecvente in care lucram peste 12 ore, iar orele suplimentare nu se plateau dublu, ci ca ore normale de lucru.

i)-cat si pentru faptul ca nu eram tratat cu respectul cuvenit pentru activitatea pe care o desfasuram si pentru renuntarile si sacrificiile mari pe care le faceam pentru ca sa lucrez intr-un asemenea loc mizerabil.

 j)-deasemenea si pentru faptul ca ni se cerea sa depunem eforturi deosebite pentru ca “tara avea nevoie de energie electrica”, pentru consumul orasenesc, sau casnic din locuinte, pentru spitale, pentru irigatiile din agricultura, dar mai ales pentru sectorul productiv si pentru realizarea planului, in mod special al celui de la export, si nu eram recompensati financiar corespunzator cu importanta nationala a sarcinilor realizate.  Toate acestea ma determinau sa ma razvratesc in sinea mea si in momentele in care nu erau probleme deosebite in santier sa-mi iau liber de la “bec”, sa fug cat mai departe de locul acela de munca impusa cu de-a sila si sa evadez in natura pe care am iubit-o intotdeauna foarte mult, in locuri cu aer curat-nepoluat, cu pomi si cu verdeata, cu apa, in locuri mai curate si cu multa-multa liniste.  

 In cadrul Asistentei Tehnice m-am ocupat de partea sub presiune a cazanului de 1035 t/h ca inginer specialist montaj cazane, cat si de circuitele sala masini; aveam un numar mare de subansamble si de echipamente de receptionat la intrarea in depozit, de verificat sau de probat pe platforma de montaj, de urmarit la montaj, de controlat, de probat, pentru care semnam in final ca au fost montate integral si in conformitate cu documentatia, iar eu nu am semnat niciodata vre-un act pana nu verificam in teren lucrarile de montaj, apoi participam la probele tehnologice, la punerile in functiune si la supravegherea blocurilor energetice de 330 Mw in timpul perioadei de garantie. In paralel am participat la:



-la lucrarile de reparatii partea sub presiune a cazanelor,

-cat si la lucrarile de modernizare cazane.

Era un volum mare de munca, trebuiau verificate subansamble si echipamente dispuse pe o arie mare, atat pe orizontala cat si pe verticala intre cota zero si cota 92 de metri, echipamente care inglobau tehnologii moderne si tehnica de varf germana.

Eram singurul inginer termoenergetic din cadrul Asistentei Tehnice a I. Vulcan si din acest motiv eram familiarizat cu echipamentele centralei termice si cu procesele tehnologice care au loc intr-o centrala termica.

Am facut chiar si practica, ca student, la Centrala Termica de la Rovinari si nu eram chiar strain de zona si de aceasta centrala.

 Munca la Asistenta Tehnica era o munca de rutina, insa eu am iesit in evidenta prin curajul, abnegatia, calitatea muncii prestate si prin mai multe reusite profesionale dintre care le amintesc pe urmatoarele:

1-Intr-o zi frumoasa de vara, am fost anuntat de unitatea de montaj ca o conducta care este ridicata deja la pozitie la cota 62 metri nu poate fi montata in conformitate cu documentatia si mi s-a cerut sa anunt fabrica ca sa rezolve problema. Eu aveam principiul meu sa nu semnez nici un act fara sa verific, asa ca m-am deplasat imediat la fata locului unde am constatat ca reclamatia era intemeieta si conducta prezenta deficiente de executie. Insa pentru ca sa intocmesc fisa de evidenta prin care sa anunt intreprinderea de situatia existenta imi erau necesare datele de identificare ale acesteia (comanda interna, reper,colet, etc) si cum nimeni nu a avut curaj sa se catere pe o conducta care atarna in cablul macaralei, apoi sa o incalece si sa se rasuceasca sub aceasta ca sa citeasca in chenarul de identificare datele respective, am cerut o centura de siguranta  de la un muncitor de la montaj si am facut eu aceasta cascadorie cu toate ca pe sub haine tremutam tot de frica. Eram la inceputul activitatii mele pe santier si prin curajul meu am impus respect in randul monteorilor cu vechime in munca.

2 -Intr-o zi de sambata la terminarea programului de lucru am fost rugat de seful Asistentei Tehnice a CIUEMMR, din care facea parte ca subordonata si Asistenta Tehnica a I.Vulcan, sa raman peste program si sa particip la constatarile care se vor face de catre o comisie de specialisti care vor veni in santier, printre care mi s-a spus ca va fi si un director Petrescu fratele “TOVARASEI”-Elena Ceausescu.

Acestia vor veni pentru o armatura din import fabricata de firma CERESSE din Italia, care avea un por in cordonul de sudura interioara, a corpului armaturii cu inelul de reducerea a sectiunii de racordare a armaturii la conducta circuitului de apa de alimentare din sala masini bloc 2 de 330 Mw. Acest por aparea in urma controlului nedistructiv efectuat prin gama-grafiere ca si cum ar fi fost in cordonul unei suduri executate la montaj, invecinate cu cordonul de sudura cu defect din fabricatie si deoarece lucrarile de montaj erau oprite, trebuia solutionata rapid problema aparuta. Eu aveam doar sarcina de a conduce comisia in instalatie . Faptul ca in acea perioada eram inginer stagiar in anul II si nu ma putea nimeni trage la raspundere pentru problema respectiva in situatia ca s-ar fi enervat “cineva” din cadrul comisiei, a constituit mai mult ca sigur motivul desemnarii mele ca sa reprezint Asistenta Tehnica ! Comisia a venit s-a deplasat la fata locului a studiat cazul si dupa multe ore de discutii aprinse nu se contura nici o solutie pentru rezolvarea situatiei. La un moment dat, intr-un moment de respiro cand toata lumea tacea, mi-am luat inima in dinti si am spus, timid si cu o voce abia soptita: -daca-mi permiteti va rog, eu cred ca ar trebui sa ducem armatura intr-o fabrica care dispune de un strung capabil sa execute o astfel de operatie de strunjire la interiorul stutului cu defect in cordonul de sudura al armaturii si prin strunjire sa se elimine inelul cu defect in cordonul de sudura, iar apoi alta fabrica sa execute o reductie pentru a putea racorda armatura cu un diametru interior mai mare la conducta din circuitul apei de alimentare care avea un diametru interior mai mic, iar modificarea sa o facem cu acordul firmei italiene. Au scanteiat mai multe brichete, s-au aprins tigari, mi s-a cerut sa repet, s-au stins tigarile, am repetat din nou, iar s-au aprins tigarile si intr-un sfarsit am auzit verdictul:

“-asa vom face”, sa mergem sa redactam protocolul ca este deja foarte tarziu.

La redactarea protocolului ” tovarasul” Petrescu m-a intrebat de mai multe ori cum ma numesc, i-am spus si in plus am precizat ca sunt in anul II de stagiatura si cand i-am spus acest lucru a insistat sa se consemneze in protocol ca solutia a fost data de inginerul stagiar II Cioroianu Justinian de la Asistenta Tehnica Vulcan si a punctat in gluma si bine dispus “ca sa se vada cine a gasit solutia!!!”

3 -Intr-o zi normala de lucru a pocnit o bomba, CTC-ul Energomontajului m-a solicitat sa verificam impreuna subansamblul “Supraincalzitorul I perete”.

La verificarea facuta am constatat ca acesta fusese expediat de catre I.Vulcan la beneficiar cu fabricatia neterminata si astfel pieptenii pe care se sudau la montaj tablele AK de la cutiile de etansare ale suprancalzitorului I perete la trecerea serpentinelor supraincalzitoarelor 2 si 3, cat si intermediar 1 si 2, nu erau sudati din fabrica pe peretele membrana al Supraincalzitorului I, front cazan. Energomontajul care era unitatea de montaj si-a exprimat dorinta de a pune pe vagoane panourile de la acest subansanblu si sa le returneze la I. Vulcan Bucuresti pentru a termina executia acestora in fabrica. Ar fi fost nevoie de o garnitura de tren compusa din cateva vagoane pentru a le transporta la Bucuresti si de alta pentru a le readuce inapoi in santier, lucru care ar fi insemnat cheltuieli mari pe care trebuia sa le suporte I.Vulcan si in plus ar fi dat peste cap toata fabricatia in Vulcan, la care se mai adauga scandalul, cat si sanctiunile care s-ar fi dat sefilor de la atelierele respective. Am intocmit in ciorna fisele de evidenta, nu in original asa cum ar fi trebuit sa le intocmesc pentru a le transmite pe circuitul normal la fabrica si am plecat imediat la I.Vulcan Bucuresti. Am mers direct la seful sectiei a-V-a, pereti membrana din Berceni, i-am expus situatia, acesta i-a chemat la el pe toti sefii de ateliere care executasera acest subansamblu, i-a sapunit bine, si apoi le-a dat dispozitie sa scoata din magazie discuri abrazive si mai multe freze deget suedeze pentru executarea de sanfrene la tevi, freze care erau performante si constituiau o noutate tehnica la noi in tara.Toate acestea mi le-a dat mie cu rugamintea sa le ofer in dar unitatii de montaj cu conditia ca aceasta sa faca remedierile respective in santier si sa nu trimita in Vulcan peretii “supraincalzitorului I perete”. Monteorul utiliza pentru operatia de sanfrenare a capetelor tevilor pietrele deget abrazive care nu erau productive si se mai si uzau repede. Am luat “cadoul”cu mine si l-am dus in santier, acolo aveam un sef care cand l-a vazut mi l-a confiscat, l-a pus in fisetul sau personal si mi-a spus sa dau la montaj doar cateva discuri si doua freze deget, “caci astea sunt aur pentru monteor”. M-am suparat foarte tare si amintindu-mi ca seful sectiei a-V-a m-a atentionat la plecarea din fabrica sa-l tin la curent cu situatia din santier si sa-l sun daca mai am nevoie de ceva, l-am sunat imediat si i-am povestit toata tarasenia. Acesta l-a cerut la telefon pe seful meu care era un maistru cu vechime in Vulcan, nu ca mine un inginer stagiar si i-a facut un taraboi monstruos, dupa care mi-am recapatat “jucariile” de la el si le-am dat sefului de lot “cazane” de la unitatea de montaj. Acesta a fost atat de multumit incat mi-a promis ca va termina Energomontajul fabricatia la acel subansamblu pe santier si mai mult, pe viitor va remedia toate deficientele de uzinare care vor apare si uite asa cativa ani nu am mai avut nici o reclamatie.

4 -Intr-o iarna monteorul nu a respectat tehnologia de sudare si de tratament termic de revenire la niste tevi din material sicromal 10 si le-a lasat sa se raceasca in aer liber nu sub saltele din azbest, iar acestea au crapat toate ca sticla. Am mers cu seful de lot “cazane” in I.Vulcan si l-am ajutat sa faca rost de alte tevi din aceeasi calitate de material, gest pe care acesta nu l-a uitat mult timp, iar colaborarea noastra s-a consolidat si a fost una din cele mai bune.

5 -Intr-o zi a venit la mine la birou un tehnician de la CTC-ul Energomontajului cu un proces verbal pentru terminarea lucrarilor la un subansamblu cazan.  

I-am spus ca o sa merg imediat sa verific subansamblul si dupa aceea daca totul este in regula am sa semnez. Am facut verificarea si am gasit multe deficiente de montaj, am intocmit o lista si i-am transmis-o cu mentiunea ca dupa ce vor termina tot ceea ce am trecut pe lista sa vina la mine ca sa verific din nou si apoi voi semna doar daca vor fi remediat deficientele semnalate. La scurt timp a venit la mine seful de santier si m-a rugat sa semnez, pentru ca are nevoie de acest document la banca ca sa incaseze banii pentru muncitori si sa evite astfel o problema sociala care ar apare daca nu ar face plata muncitorilor a doua zi, angajandu-se totoadata se remedieze oricand cu maximum de operativitate, orice deficenta voi semnala, nu numai pe cele de pe lista respectiva. Am semnat avand cuvantul lui de onoare, oamenii au primit salariile, toate deficientele semnalate de mine au fost remediate in scurt timp si toata lumea a fost multumita.

In acea zi am stabilit un mod corect si eficient de lucru cu Energomontajul, mod de lucru care a functionat mult timp.

6- In cadrul “Comisiei de Spargeri de Tevi” cazane eram de multe ori luat noaptea din pat si ma deplasam cu masina de interventii a centralei termice la avariile partii sub presiune a cazanelor energetice, iar ziua mergeam in continuare la lucru. Verificarile se faceau la inaltime fara centura de siguranta si fara echipamente speciale de protectie in conditii de praf si de vata de sticla (de multe ori trebuia sa ne strecuram precum sobolanii prin saltelele de vata minerala) motiv pentru care la verificarea ulterioara a radiografiilor mele pulmonare s-a constatat ca am bronhii fibroase silicotice. Aceste verificari la partea sub presiune se efectuau frecvent si iarna, iar in conditiile de treceri bruste de la caldura din cazan de circa +50 de grade celsius, intotdeauna cu hainele udate de apa care se prelingea din tevile cazanului, la frigul extrem de circa -10 grade celsius care era iarna afara, am racit la plamani de multe ori. La varsta de 32 de ani contactasem deja o boala de plamani profesionala si in mod normal ar fi trebuit sa beneficiez de ingrijire medicala speciala pe o perioada indelungata, sau chiar de o pensie medicala, lucru care nu s-a intamplat nici pana la data prezentei.

7 -In anul 1978 Ministerul Energiei Electrice a reclamat la cel mai inalt nivel din stat, direct la Presedintele Nicolae Ceausescu ca are probleme cu cazanul de 1035 t/h de la I.E.Rovinari pentru ca este nefiabil deoarece tevile acestuia se sparg frecvent, motiv pentru care nu se poate realiza planul la productia de energie electrica si a indicat ca vinovat unic MICM cu Furnizorul sau General si in speta Intrep.Vulcan Bucuresti. Ulterior s-a pus in discutie in prezenta lui Nicolae Ceausescu posibilitatea scoaterii din fabricatie a acestui cazan. La fabricarea echipamentelor acestui cazan lucrau la vremea respectiva cca. 11.000 de oameni numai in Intrep.Vulcan Bucuresti si multi altii la UNIO- Satul Mare, la IMUM -Baia Mare, la RENK -Resita, Aversa Bucuresti, IMSAT Bucuresti si la multe alte intreprinderi. In Rovinari erau in curs de montaj inca 2 cazane de 1035 t/h. Acest cazan se va mai monta si la I.E.Turceni in numar de 6 bucati, precum si multe alte cazane energetice mari de 420 t/h se vor monta in curand  in toate marile orase din Romania. Oprirea din fabricatie a acestuia ar fi avut repercursiuni economice foarte grave asupra intregii economii romanesti, cat si asupra multor oameni; foarte multi oameni castigau bani din lucrul la acest cazan, iar multe locuri de munca la diversi beneficiari nu s-ar mai fi creat.

Eu studiasem o perioada indelungata de timp comportamentul acestui cazan in exploatare, cunosteam exact situatia reala deoarece aveam procesele verbale ale spargerilor de tevi intocmite de comisia tehnica din care faceam parte si astfel am putut sa intocmesc o lucrare ampla, exacta si cu date concrete numita “Analiza asupra avariilor suferite de sistemul sub presiune al cazanelor energetice de 1035 t/h pe lignit-Rovinari”, deschide linkul: https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUvMwuagoPaDJ_A_Mqe0BsaHw9ahMQv1ALDgeObvepoG2SoH7nZ_IIGk93HYedS1QSwlubyBjIbTFcF4nR8f4ZwDNl2BD68vMr8s5481B8lU1onJbzdErJIdfE7rziiYp1k-7WLoSsNfU/s1600-h/Analiza+spargerilor+de+tevi,pag+1.JPG  


In aceasta lucrare am aratat cauzele reale ale acestor spargeri de tevi si am precizat ca responsabilitatea pentru spargerile de tevi apartinea mai multor factori care concurau la executia , montajul, exploatarea si repararea cazanelor si anume Uzinelor Republica, Intreprinderii Vulcan, Energomontaj Bucuresti, I.E.Rovinari, iar dintre toate acestea Intreprinderea Vulcan Bucuresti aveau un numar mai mic de defecte, care au produs avarii la partea sub presiune a cazanului.

In urma prezentarii lucrarii mele tuturor factorilor si la nivele inalte, s-a facut dovada ca vinovati de spargerile de tevi sunt toti factorii care au participat la construirea, montarea, exploatarea si repararea cazanului si nu cazanul in sine sau I. Vulcan, iar ca atare s-a renuntat la sistarea din fabricatie a cazanului si s-a trasat de catre Nicolae Ceausescu sarcina ca Ministerul Industriilor Constructoare de Masini sa se ocupe de lucrarile de reparatii ale cazanului nr. 2 de 1035 t/h aferent blocului 4 de la I.E. ROVINARI si sa demonstreze celor de la M.E.E ca acest cazan este fiabil daca este intretinut si reparat corespunzator. Ulterior am auzit vorbe precum ca eu as fi semnat doar lucrarea de “Analiza Spargerilor de Tevi cazan de 1035 t/h” si ca de fapt ea a fost facuta de un coleg de al meu de la Asistenta Tehnica.
Minciuni si neadevaruri, caci cine se putea ocupa de aceasta situatie in locul meu cand doar eu stiam efectiv ce avarii au fost, unde si mai ales cauzele?
Pentru ca doar eu dintre toti specialistii de la Asistenta Tehnica am intrat in cazan ori de cata ori au avut loc avarii la partea sub presiune si nimeni altul nu ar fi putut sa intocmeasca aceasta analiza la fel de bine ca mine, in modul cel mai exact si corect cu putinta, pentru ca sa reflecte situatia reala din teren.
Este adevarat ca m-am consultat in problemele legate de exploatarea necorespunzatoare a blocurilor energetice de 330 Mw cu un coleg care acordase asistenta tehnica la punerile in functiune a blocurilor energetice de 330 Mw, care supraveghea de cca. 4 ani exploatarea lor pe perioada de garantie si care stia mai bine ca mine ce se intamplase in camera de comanda de fiecare data cand aparea o avarie, pentru ca el fusese prezent acolo in camera de comanda in acea perioada si nu eu care eram la verificari, sau la constatari pe cazan.
In plus acest coleg avea o vechime mare si o foarte buna experienta la exploatarea blocurilor energetice de la I.E.Rovinari; de la el am invatat multe lucruri utile.

Intr-o perioada de 6 luni am lucrat si eu efectiv in ture, in echipa de puneri in functiune si de supraveghere a blocurilor energetice de 330 Mw in perioada de garantie, insa acest coleg lucrase ani multi, efectiv in exploatare ca sef de tura si era un om foarte capabil cu o inalta tinuta profesionala, asa ca era absolut necesar sa-l consult!

Ponderea lucrarii a fost insa constituita de “contabilizarea si statistica spargerilor de tevi”, operatie pe care am facut-o fara nici un dubiu doar eu singur.

Redactarea lucrarii am facut-o tot singur, am fost ajutat doar de o colega care mi-a dactilografiat lucrarea si a facut doar corecturi la cateva greseli de redactare.

Dupa terminarea dactilografierii am intrebat atat pe colegul cu care ma consultasem cat si pe colega care a dactilografiat lucrarea daca doresc sa semneze alaturi de mine, insa din motive de bun simt acestia au refuzat, spunand ca nu pot sa semneze o lucrare care nu le apartine!

8-Intr-o perioada de 6 luni m-am ocupat suplimentar fata de atributiile mele de serviciu de la lucrarile de montaj cazan 4 de 1035 t/h, efectiv si de aceste lucrari de reparatii la partea sub presiune a cazanului 2 de 1035 t/h de la blocul energetic nr 4 – I.E. Rovinari care era de 330 MW, efectiv ca sef de echipa si am demonstrat ca dupa ce reparam cu echipa tevile sparte, cazanul nu se mai spargea in zona aceea, iar dupa un numar de interventii in urma carora am eliminat toate zonele in care se facusera reparatii necorespunzatoare, cazanul nu s-a mai spart si a devenit fiabil.

9-Intr-o zi aveam de efectuat o lucrare de reparatii la cazanul 2 de 1035 t/h, oprit din cauza spargerii unor tevi pe care trebuia sa le repare o echipa de la MICM, insa echipa cu care trebuia sa lucrez nu mai avea oxigen in tuburi.
Trebuia sa terminam lucrarea urgent, asa ca am apelat la seful de santier de la Energomontaj ca sa-mi imprumute doua tuburi de oxigen, acesta a dat imediat dispozitie la oamenii lui sa-mi dea tot ce am nevoie si mai mult sa-mi duca tuburile pana la punctul de lucru.

Pe drum ne-am intalnit cu directorul Energomontajului si vazandu-ma cu oamenii sai care carau tuburile in spate doi cate doi, asa cum de altfel le carau ei de obicei si nu pe carucior cum se prevedea in normele de protectia muncii, intuind situatia si avand o aversiune impotriva mea in urma prezentarii “Situatiei Spargerilor de Tevi Cazan 1035 t/h” intocmita de mine si care ii acuza si pe ei ca au efectuat suduri cu pori care au cedat in timpul exploatarii si au provocat avarii la partea sub presiune a cazanului, directorul le-a facut mare scandal muncitorilor care carau tuburile si i-a trimis inapoi la magazie cu ele.
Eu am plecat sa caut tuburi de oxigen in alta parte, insa cand muncitorii i-au povestit sefului de santier ce au patit cu directorul, a iesit mare taraboi deoarece seful de santier s-a dus glont la director si i-a cerut sa nu mai treaca niciodata peste o dispozitie pe care o da el, daca mai doreste sa lucreze impreuna, apoi mi-a trimis in scurt timp tuburile de care aveam nevoie si asa am terminat lucrarea la termen.

10)-Intr-o sambata s-a produs o avarie la partea sub presiune a cazanului 2 de 1035 t/h aferent blocului 4 ( 2 de 330 Mw) care fusese preluat pentru reparatii de catre Ministerul Industriilor Constructoare de Masini, am ramas dupa terminarea programului ca sa execut lucrarile de reparatii in zona respectiva, mi s-a dat o echipa de la UNIO Satul Mare, buni meseriasi dar care nu mai lucrasera la inaltime si in astfel de conditii grele.
Aveam ordin ca dimineata cazanul sa fie reparat si in functiune. Noaptea tarziu muncitorii mi-au spus ca nu mai pot sa lucreze deoarece li se face rau de foame, era o problema noua pentru mine deoarece eu ma ocupam doar de partea tehnica, nu si de aceea organizatorica, dar mai ales pentru motivul ca pe acolo noi cei cu vechime in santier lucram in astfel de situatii nemancati pana a doua zi; lucrasem de multe ori peste 24 de ore nemancat si nedormit.
Era Sambata noaptea, peste tot era inchis. Am mers la birou am luat pachetul meu cu mancare pe care ar fi trebuit sa-l mananc in ziua precedenta la pranz dar nu avusesem timp sa ma ating de el si l-am dat muncitorilor sa-l manance ei, nu a fost prea mult mai ales ca au trebuit sa-l imparta intre ei, dar cred ca mai mult gestul meu le-a amortit putin foamea.

A doua zi mi-au spus aproape cu lacrimi in ochi:
-tovarasul inginer stiam ca ne-ati dat pachetul dvs. de mancare, mi-au spus apoi ca nu li s-a mai intamplat asa ceva ca inginerul care conduce o lucrare sa le dea pachetul lui sa-l manance ei, iar el sa stea nemancat si ca ar fi refuzat sa-l primeasca, dar nu mai puteau efectiv sa lucreze de foame si lucrarea trebuia sa fie terminata in cel mai scurt timp posibil.

11-Intr-o zi s-a blocat cu zgura kraterul de la cazanul 2, era avarie si situatie de urgenta pentru tot personalul MICM, am fost retinuti cu totii in noaptea aceea in santier, ne-am dezbracat si inginerii la bustul gol, chiar si sefii de lot de la IAMRCT si am carat cu totii zgura cu roaba toata noaptea, nemancati si fara sa ne odihnim, in fum, praf si intr-o caldura insuportabila, precum cred ca doar in iad mai este, iar Ministrul Adjunct al MICM a stat cu noi in conditiile acele vitrege, catarat pe o gramada de zgura toata noaptea si a dirijat activitatea; de mai multe ori Ministrul a spus:

“-asa inginerilor, ca asa se face cariera!”

12-Nu stiu cum se facea dar problemele mari apareau mai ales in zilele de sambata, probabil pentru faptul ca sambata sunt trei ceasuri rele!, asa ca tot intr-o sambata si tot la terminarea programului am fost chemat direct de Ministrul Adjunct de la M.I.C.M. m-a bestelit cat se poate de dur pentru faptul ca a auzit ca nu muncesc cu seriozitate si drept pedeapsa mi-a dat ordin sa raman si sa desfund duzele de aer tertiar de la palnia rece cazan 2, mi-a spus ca ramane cu mine o echipa de la I.A.M.R.C.T. Craiova si mi-a trasat sarcina ca la ora de varf de dimineata, adica la ora 7, blocul 4 sa fie in paralel cu Sistemul Energetic National.

Mi-a mai mentionat ca daca apar probleme sa-l sun la hotelul “Gorj”  din Tg. Jiu.
Am plecat imediat la baracile I.A.M.R.C.T.-ului ca sa iau echipa de muncitori promisa si sa ma apuc de treaba, insa cand am ajuns acolo surpriza mare!!, muncitorii nu stiau nimic, iar cand le-am spus ca trebuie sa ramana la interventie din ordinul Ministrului, au inceput sa injure in grup, s-au imbracat in graba ca sa nu piarda trenul, caci programul de lucru se terminase si au plecat cu totii acasa la Craiova; la ora aceea nu am mai gasit nici un inginer de la I.A.M.R.C.T. in santier care sa intervina si sa-i determine sa ramana in santier peste noapte la lucru, asa ca am ramas cum se zice cu ochii in ceata!

Daca-l sunam pe Ministru la hotel ar fi fost mare taraboi si mai mult ca sigur ca directorul de la I.A.M.R.C.T. ar fi fost demis, in situatia in care nu terminam lucrarea ma puteam astepta sa fiu eu dat afara de la I.Vulcan “cu o mare tinichea de coada” si sa umblu apoi din usa in usa ca sa-mi caut de lucru.
Era viitorul meu in joc si cu toate acestea m-am hotarat sa execut singur lucrarea pana la ora 23 cand stiam ca-mi vin de la hotel 4-5 muncitori de la I. Vulcan pentru lucrari curente de intretinere din tura de noapte si cu acestia daca lucram cu hotarare aveam sanse sa terminam lucrarea pana pe la ora 5- 6 dimineata. Dar mai era o problema, cu mainile goale si fara lumina nu puteam sa fac nimic. Am mers in camera de comanda a bloculul 4 unde l-am gasit pe seful de tura, i-am povestit pe scurt care este “treaba” si cu toate ca acesta era in tabara inamica adica la Ministerul Energiei Electrice care era in divergenta cu M.I.C.M.-ul si risca sa-si piarda el serviciul daca ar fi aflat sefii lui ca a ajutat M.I.C.M.-ul, din respect pentru mine ca om si pentru ca pe parcursul anilor facusem dovada ca sunt un inginer capabil care cunoaste foarte bine intreg cazanul de 1035 t/h, cat si pentru reparatiile bune care le faceam, mi-a dat o lampa, un baros si o dalta cu care sa desfund duzele. Am plecat sa bransez lampa si sa ma apuc de lucru; in momentul in care intram prin cuva kraterului in palnia rece a cazanului, care era plina cu apa a venit la fata locului seful serviciului “Sudor Sef” din I .Vulcan, care probabil fusese trimis in recunoastere de catre Ministru, iar acesta cand m-a vazut cu lampa in mana bransata la tensiune si aprinsa intrand in apa kraterului a strigat la mine:

-ce faci omule, asta este sinucidere curata!, apoi a plecat grabit probabil sa-l informeza pe Ministru ca sunt singur fara echipa promisa , etc, etc. Dupa aceea la doar cateva minute, din directie opusa, a venit la mine la punctul de lucru, din proprie initiativa, seful de tura de la blocul 4, acela care m-a ajutat cu lampa si sculele, insotit de trei muncitori de la ei si impreuna cu ei a intrat si el personal cu mine la lucru razand si spunand ca daca tot o fi sa-l dea afara macar sa stie de ce.

La ora 23 a sosit si echipa I.Vulcan de interventie de la hotel din Targul Jiu, i-am instruit rapid pe baieti si i-am bagat si pe ei in cuva kraterului alaturi de noi cei care eram deja la lucru. La ora 24 am fost strigat de catre seful serviciului “Sudor Sef” al I. Vulcan care revenise in centrala la ora aceea, sa ies afara ca sa spun care este situatia, iar cand am iesit din krater am dat cu ochii de Ministru Adj. al MICM,  acesta mi-a cerut sa-i prezint stadiul lucrarii si dupa ce i-am raportat ca s-au desfundat deja 70% din totalul duzelor de aer tertiar si ca le vom desfunda pe toate in cca. 3-4 ore, mi-a cerut sa ma prezint diminata la ora 7 la el ca sa-i raportez ca blocul este in paralel si a plecat din nou la hotel.

Dimineata am fost declarat de Ministru in mod public “eroul santierului”, dar in lipsa mea, deoarece eu ma pregateam sa plec acasa sa ma culc pentru ca eram rupt de oboseala dupa 24 de ore de munca si nu mai aveam chef sa-l intalnesc pe acesta, insa la insistentele responsabilului cu lucrarile de reparatii din partea I.Vulcan Bucuresti, pentru ca sa nu-i pricinuiesc neplaceri si acestuia m-am prezentat totusi in camera de comanda bloc 4 si i-am dat raportul Ministrului.

13 -Dupa terminarea perioadei in care blocul 4 (2 de 330 Mw) de la I.E.Rovinari a fost in grija M.I.C.M., Ministerul nostru a demonstrat ca blocul energetic este fiabil si in speta cazanul de 1035 t/h, a iesit bine in fata conducerii supreme din stat, iar Ministru Adj. ne-a spus tuturor celor de la Asistenta Tehnica C.I.U.E.M.M.R., deci si de la I Vulcan sa-i dam fiecare pe o lista tot ce avem nevoie: casa, buletine de Bucuresti, orice alte probleme ca sa le rezolve. Toti colegii mei au cerut cate ceva, de la buletine de Bucuresti, la apartamente in Bucuresti si toti au primit tot ceea ce au cerut.

Eu nu am cerut nimic, am lasat la latitudinea Ministrului sa aprecieze daca merit sau nu ceva. Eu imi doream pentru mine o cariera frumoasa de inginer, asa cum el ne-a promis tuturor inginerilor in noaptea cand am carat zgura cu roaba.

14 -Dupa cca. 3 ani de lucru la Asistenta Tehnica am invatat pe dinafara aproape tot cazanul cu subansamblele sale de la partea sub presiune si recunosteam mai toate reperele, cunosteam cotele de montaj sau jocurile de dilatare, asa ca in timpul unor verificari efectuate pe cazanul numarul 3 de 1035 t/h am constatat ca nu s-a respectat documentatia de montaj si astfel nu s-au sudat de peretele membrana niste repere apartinand subansamblului Suspensia Termica. Acest subansamblu reprezenta o imbunatatire adusa acestui tip de cazan de catre proiectantul de la firma BABCOCK din R.F.G .in urma unei mari avarii suferita la un cazan similar de la Sostanj din Yugoslavia, unde s-a rupt peretele cazanului la cota 42- 43 de metri, asa ca in situatia in care suspensia termica nu se monta corespunzator documentatiei, aceasta nu si-ar mai fi indeplinit rolul si am fi avut si noi in Romania avarii de proportii deosebit de grave, similare cu cea din Yugoslavia.

Seful de lot “cazane” de la Energomontaj, vechiul si bunul meu colaborator, pentru ca ne-am ajutat reciproc de multe ori, care era cel mai bun inginer din tot Energomantajul in materie de cazane de 1035 t/h, cotat ca cel mai bun din tara, a sustinut ca asa trebuie montate reperele respective fara sudura, deoarece insusi specialistul german, care a acordat asistenta tehnica de stricta specialitate la primele doua cazane montate la I.E. Rovinari, la controalele care le facea pe cazan, le cerea monteorilor sa verifice cu un levier ca sa fie siguri ca nu este sudata zona respectiva. Era in joc reputatia celui mai bun inginer de la Energomontaj si din tara contra reputatiei mele. Cred ca s-au facut si pariuri, ca de data asta eu voi pierde si ca cel mai bun specialist in cazane dupa aceasta disputa va ramane seful de lot de la Energomontaj. Am mers la biroul lui, am luat documentatia si stupoare, in proiect era prevazuta cat se poate de clar sudura la montaj. Am castigat eu si totul a explodat ca o “bomba cu hidrogen” pentru ca ne aflam deja la cazanul nr.3 de 1035 t/h montat la I.E. Rovinari, iar doua erau deja izolate si date in exploatare.

S-a dat telex la proiectantul I.C.P.E.T. Bucuresti si s-a cerut sa se spuna daca se sudeaza sau nu suspensia termica in zona respectiva, raspunsul a fost ca este obligatoriu sa se execute sudura la montaj in zona respectiva. Deoarece doua cazane de 1035 t/h de la I.E.Rovinari se montasera sub supravegherea si indicatiile directe ale specialistilor germani de la firma BABCOCK, nu s-a acceptat nici raspunsul proiectantului autohton si atunci s-a dat telex la firma BABCOCK si s-a repetet aceeasi intrebare, iar raspunsul a fost acelasi, ca este obligatoriu sa se execute sudura la montaj in zona respectiva a suspensiei termice.

S-au efectuat sudurile in zona respectiva a suspensiei termice la toate cele trei cazane de 1035 t/h care erau montate la I.E. Rovinari cat si la cazanul urmator.

S-a verificat si un cazan de 1035 t/h de la I.E.Turceni care era gata montat, iar acolo suspensia termica s-a gasit sudata in acel loc pentru ca au respectat cu strictete prevederile documentatiei germane.

15 -Din acel moment am devenit un campion al tehnicii moderne in materie de cazane energetice, o simteam zilnic din respectul pe care-l aveau fata de mine in mod special lucratorii de la Energomontaj si de la I.E.Rovinari, insa eu am ramas in continuare acelasi om modest, comunicativ, vesel si cu simtul umorului bine dezvoltat, care din cand in cand mai evada din santier in cautare de aer curat si de liniste, sau de distractie, convins fiind ca plata trebuie sa se faca in functie de calitatea muncii prestate si nu in functie de orele pontate!

16 )-La o verificare a cazanului nr.4 de 1035 t/h in vederea predarii lui pentru probele tehnologice si pentru punerea in functiune, am descoperit ca suportii Lisega nu sunt deblocati, era o situatie extrem de grava, pentru ca daca nu as fi sesizat neregula, aceasta situatie ar fi condus la avarierea grava a partii sub presiune a cazanului energetic. Eram in continuare acelasi inginer serios si constiincios in tot ceea ce faceam.

17 )-Am primit sarcina sa raportez zilnic la ora 7 dimineata, situatia blocurilor energetice de la I.E. Rovinari, telefonic la C.I.U.E.M.M.R., de unde se raporta mai departe la tovarasul E….., seful de cabinet al Ministrului de la M.I.C.M. si de acolo mai departe pana la Cabinetul nr.1-Nicolae Ceausescu.

 II)-In decembrie 1979 am fost retras dupa 5 ani de munca la Asistenta Tehnica a I.Vulcan Bucuresti dela I.E. Rovinari, deoarece se incheiasera lucrarile de montaj si punere in functiune de la cazanele de 1035 t/h si am plecat apoi la Asistenta Tehnica a I.Vulcan de la I.E. Anina, la montajul cazanului de 510 t/h cu ardere pe sisturi bituminoase, unde am fost trimis de catre inginerul sef de la conceptie si pregatirea fabricatiei, cu recomandarea sa expresa ca le trimite un inginer care stie cazane la fel de bine ca si el, care era in acelasi timp si Consilierul lui Nicolae Ceausescu in materie de cazane energetice.

Eu insa in sinea mea m-am simtit putin ofensat, deoarece aveam pretentia ca stiu “oleaca” ceva mai multe in materie de cazane energetice mari decat Consilierul lui Nicolae Ceausescu.

Am ajuns la I.E. Anina am fost cazat la un hotel in Oravita, care era neincalzit pe timp de iarna si parca era mai frig inauntru decat afara unde erau minus 15 grade celsius.

Dupa doua saptamani am facut dubla pneumonie, am intrat in spital si apoi am refuzat in mod categoric sa mai merg acolo.
                          Centrala Termoelectrica de la Anina


III)-Am lucrat cca.un an la I.Vulcan Bucuresti ca inginer tehnolog in cadrul Serviciului Tehnic, dupa care intr-o zi am fost chemat de Directorul Tehnic care mi-a propus ca sa-mi dea I. Vulcan casa si functia de sef de atelier, daca accept sa merg pentru perioada de iarna la I.E.Turceni ca responsabil al I. Vulcan cu lucrarile de reparatii la auxiliarele cazanului de 1035 t/h.

Casa si functia de sef de atelier le-as fi putut obtine imediat daca le-as fi trecut pe lista ceruta in urma cu doi ani de Ministrul Adj, de la M.I.C.M., insa atunci nu aveam nevoie de casa, dar intre timp m-am casatorit, am devenit tata si aveam deja doi copii, asa ca ar fi fost bine sa ma mut la casa mea si sa nu mai locuiesc cu parintii; cat despre functie am considerat ca nu trebuie sa o cer eu, ci sa o primesc ca o apreciere si rasplata pentru eforturilor depuse pe santier.

-Da Doamne mintea romanului cea de pe urma!,

In concluzie fortat de imprejurari si nu de placere, am acceptat sa plec din nou pe santier si sa iau totul de la capat.
                      Centrala Termoelectrica Turceni


IV)-Am fost nominalizat in Propunerea de specialisti din partea M.I.C.M.,avizata de M.I.C.M si de M.E.E, specialisti care vor da ajutor la mentinerea blocurilor energetice de 330 Mw de la I.E.Turceni, in perioada de iarna decembrie 1980 – martie 1081,deschide linkul: https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKZubTypGfmslV4mlosLNCeRwhNkn9nVOykPnC1KJ8AWhFJo69PMzA9xPuCNriMfxURWmepzsqfVTJ6TPjMTcPtbSnrGTj7mOk7FuzY6g4AfQOs8aI7KUliwMqhBCVx879Wbdc5eqRo8k/s1600-h/personalul+MICM+la+lucrarile+de+reparatii+cazan.bmp

La I.E.Turceni voi mai lucra inca 5 ani si voi obtine un apartament cu trei camere, cu mare greutate si rugaminti fierbinti dupa cca. 3 ani, nu dupa cateva luni asa cum mi s-a promis, iar functia de sef de atelier nu am primit-o niciodata, pentru ca nu eram membru PCR; in schimb ma voi imbolnavi mai rau, mi se va distruge cariera la care aspiram cu atata ardoare, vor aparea probleme familiale si din cauza ca in Turceni erau conditii proaste de viata si familia mea cu doi copii mici nu putea sa stea in fumul si zgomotul de acolo se va intampla cel mai rau lucru posibil, se vor crea premisele ca sa-mi pierd familia.

Am inceput sa lucrez ca Responsabil al I. Vulcan Bucuresti la lucrarile de reparatii auxiliare cazan de 1035 t/h de la I.E. Turceni in decembrie 1979.

Am fost cazat intr-o locuinta de serviciu dintr-un camin situat la poarta centralei termice in conditii foarte proaste de locuit, de mediu si de alimentatie.

Apa de la retea nu era de loc potabila deoarece indicii sai de calitate nu corespundeau conditiilor tehnice de calitate ale apei potabile prevazute in Standardul de Stat, respectiv STAS 1342-77, pentru ca avea un  continut bogat de calcar, de fier si de sulf. Apa potabila nu corespundea nici Normelor Tehnice Sanitare Republicane. De multe ori apa care curgea la chiuveta racordata la reteaua de apa potabila era rosie la culoare si nu era buna nici pentru spalatul ghetelor.

Aceeasi situatie o avusesem in santier si in cei 5 ani cat am lucrat la I.E. Rovinari, cu diferenta ca atunci fusesem cazat in Targul Jiu, unde erau conditii mult mai bune de viata decat in comuna Turceni.

Aici la Turceni eram obligat sa lucrez in conditii si mai proaste de mediu: frig, umezeala, poluare cu praf, cu fum si cu zgomot infernal, iar toate acestea eram nevoit sa le suport zilnic timp de 24 de ore din 24.

Lucram atat de zi cat si de noapte, eram tot timpul acolo in centarala sau in caminul de la poarta centralei prezent mereu la datorie, dormeam pe apucate, deschide linkul: https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDhFVKvJk3n2AgITlSC9WEdd0_hfRvEvWskSh080YUaEPNtoNbivO5wJkPLrRNwcxpXvKEI4DpcmfVF83tMsx86sbxU7kV18n1IIaMHznFF2-12k9U99SoiFkSTUM5zIeN0AS7cf3S8eM/s1600-h/specialisti+MICM+reparatii+cazan+24+ore.JPG

iar liniste era foarte rar. Cand esapa cate un cazan vibrau plamanii si intestinele in oameni, deoarece facea un zgomot asurzitor mult mai mare decat 10 avioane supersonice Concorde, avion care a fost scos din uz tocmai din motiv ca facea un zgomot mult prea mare, care nu se incadra in normele internationale de protectia mediului inconjurator.

Munca era de rutina: -aveam oameni la lucru, verificam utilajele, solicitam deschiderea autorizatiilor de lucru la seful de tura in camera de comanda, executam lucrarile, faceam verificarile, anuntam terminarea lucrarilor, pentru inchiderea autorizatiilor de lucru. Ma ocupam de oameni, de materiale, etc.

Dupa un an am fost numit coordonatorul grupei de Asistenta Tehnica a Intreprinderii Vulcan Bucuresti la lucrarile de montaj si punere in functiune a cazanelor de 1035 t/h de la I.E.Turceni si ma ocupam si de lucrarile de reparatii la morile de carbune, iar de functia de responsabil I.Vulcan cu lucrarile de reparatii la cazanul de 1035 t/h, am fost degrevat, deoarece aceasta functie a fost preluata de alt inginer prezent in santier, deschide linkul: https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnsn_KsAQSUNpkBi2zRBsfFY3xQqGH_EwvEvc6KM4cM0tkVmNXQNwLBdT08h-TzQF0WYUJ16VnIoRjTzBs176E9C36prQPycVEBeF0XjMExi6Vt_XTsYXZDD0VK3Kyuq20k-tpNw7ysHp9/s1600-h/Telex+sef+AT.JPG

La Asistenta Tehnica aveam un numar de opt subalterni, tehnicieni si maistri care aveau o bogata experienta in domeniu, se ocupau cu seriozitate de subansamblele pe care le aveau in grija lor, ma tineau in permanenta la curent cu tot ce se intampla pe parcela de care raspundeau si imi furnizau informatii pretioase care mi-au fost de multe ori de mare ajutor in confruntarile tehnice care au avut loc la I.E.Turceni. Am avut si doi ingineri stagiari printre subalterni, care nu au dorit sa stea prea mult la I.E. Turceni si ca atare le-am dat acordul ca sa plece la Bucuresti in fabrica.

Asistenta Tehnica raspundea de tot ce era furnitura pentru cazanele energetice si toate reclamatiile privind deficientele de executie se spargeau in capul nostru, deoarece specialistii de la Asistenta Tehnica aveau datoria sa intocmeasca fise de evidenta si sa anunte uzina ori de cate ori apareau probleme de executie. Asistenta Tehnica raspundea deasemenea si de finalizarea lucrarilor de montaj in conformitate cu documentatia tehnica si apoi semna procesele verbale de predare la izolatii, eu participam prin rotatie cu doi specialisti de la Asistenta Tehnica a I. Vulcan la operativele zilnice si in plus eu participam mereu la comandamentele cu Ministri si de multe ori cu Prim Vice Prim Ministrul Guvernului R.S.R. Iar in final se semnau de catre specialistii de la Asistenta Tehnica procesele verbale pentru probele tehnologice si eu alaturi de toti factorii implicati in lucrarile de montaj semnam protocolul pentru punerea in functiune.


Am primit o locuinta de serviciu in satul Turceni care era situat la cca 5 Km. de centrala termica si care oferea conditii de cazare la fel de proaste, diferenta consta in conditiile oferite de mediu si anume in faptul ca zgomotul era ceva mai mic aici, iar praf era mult mai putin decat la poarta centralei.

Dintre pataniile mele in acest santier, sau dintre reusitele mele profesionale, prin care m-am evidentiat si am evadat din rutina zilnica le amintesc doar pe acestea care urmeaza:

1)-Intr-o zi asteptam sa vina de la fabrica din Bucuresti niste piese pentru schimbarea unui rulment de la un lagar la o moara ventilator de carbune DGS100, cu ciocane, care suferise o avarie.

Era iarna crunta cu zapada de cca. un metru si temperaturi de minus 15 grade celsius.

In aceste conditii trailerul cu piesele a ajuns la ora 3 noaptea, timp in care eu l-am asteptat atat in birou, dar mai mult pe afara ca sa-l reperez imediat cand intra pe poarta, pentru ca eram presati de timp sa executam lucrarea in cel mai scurt timp cu putinta. Am sculat muncitorii care erau cazati in camin la poarta centralei le-am aratat unde este trailerul, le-am trasat sarcinile, aveam un sef de echipa foarte serios si cu experienta, stiam ca vor termina lucrarea la termen si am plecat pe jos pana in colonia de locuinte din Turceni aferenta Centralei termice unde preferam sa locuiesc deoarece erau conditii mult mai bune de cazare si aveam acolo deja prieteni apropiati ca si o familie unita care imi oferea suportul sufletesc necesar si cu care petreceam mult timp impreuna in lipsa familiei mele din Bucuresti care era departe de mine si nu imi oferea suportul sufletesc necesar. Colonia era situata la cca 3 Km. de centrala, era iarna, ora 4 noaptea, un ger de crapau pietrele si-ti ingheta respiratia, zapada era viscolita in troiene inalte pe alocuri de doi metri, iar eu am mers tot acest drum pe jos, pe picioarele proprii, singur pierdut in noapte. Era o luna plina, zapada lucea si vizibilitatea era foarte buna la mare distanta.

La un moment dat am zarit silueta unui caine de talie mare care venea in fuga pe camp prin nameti direct spre mine, insa era destul de departe.

Am fost convins ca este un lup singuratic, pentru ca la ora aceea animalele domestice asa cum sunt cainii, dorm pe langa casa omului, in cotet, nu alearga de nebune pe camp, intre localitati prin zapada de cca. un metru.

Am grabit pasul, pe alocuri am si alergat putin si am ajuns cu bine in colonie, inainte de a ma intersecta cu acel animal salbatic care alerga continuu spre mine.

Cand am ajuna la camin aveam gheata pe genele ochilor si eram tot inghetat bocna.

2 )-Intreprinderea Vulcan dispunea de un microbuz, insa soferul nu era la dispozitia mea pentru ca nu-i semnam eu foile de parcurs ci coordonatorul M.I.C.M., asa ca nu puteam sa-l chem cand aveam nevoie de el.  

Eram prieten bun cu Coordonatorul M.I.C.M., il respectam foarte mult pentru ca era un om de caracter, deosebit si mai ales un foarte bun specialist in materie de cazane energetice si de unitati de pompare pentru instalatii petroliere, cat si pentru faptul ca lucrase foarte multi ani in strainatate ca inginer specialist la montarea unitatilor de pompare fabricate la I. Vulcan Bucuresti.

Dupa patania cu “cainele singuratic”, m-am hotarat sa-mi exercit functia de sef al Asistentei Tehnice a I. Vulcan si sa coordonez eu activitatea soferului de pe microbuzul Asistentei Tehnica a I.Vulcan.

NU era o treaba usoara deoarece nu doream sa intru in conflict de interese cu prietenul meu, asa ca am intocmit o propunere de Regulament de Ordine Interioara pentru personalul de la Asistenta Tehnica, care prevedea o multime de sarcini iar printre randuri si faptul ca foile de parcurs ale soferului microbuzului Asistentei Tehnice a I.Vulcan vor fi semnate de seful Asistentei Tehnice a I. Vulcan, adica de mine, asa cum de fapt era si normal.

Am trimis propunerea de Regulament de Ordine Interioara la I. Vulcan si in scurt timp s-a intors la mine aprobata de conducerea intreprinderii si a devenit primul Regulament de Ordine Interioara al unei Asistente Tehnice a I. Vulcan.

Din acel moment microbuzul a continuat sa faca toate cursele sale obisnuite ca si pana acum, insa in plus ma aducea si pe mine dimineata la centrala termica, iar dupa terminarea programului ma ducea la locul de cazare. Eu aveam autoturism Dacia 1300, insa pe o asamenea zapada mergea greu si nu-l utilizam in iernile grele. Microbuzul avea dubla tractiune si se deplasa bine pe soselele inzapezite.

3) -In preziua unui comandament care se anunta “fierbinte” am fost convocat la o sedinta operativa de Directorul Tehnic de la I.E.Turceni. In sala, sedinta era condusa de Directorul Serviciulului Reparatii Cazane din Centrala Industriala a Energiei Electrice si Termice. Acesta a inceput sa acuze I.Vulcan in modul cel mai dur cu putinta pentru faptul ca fabrica echipamente nefiabile care impiedica pe I.E.Turceni sa realizeze planul la energia electrica, motiv pentru care oamenii sunt penalizati si nu-si iau salariile intregi si astfel I.E.Turceni se confrunta cu o grava problema sociala. Acuza in primul rand reductoarele de la morile de carbune ca pierd ulei, motiv pentru care se distrug angrenajele din ele, ceea ce conduce la scoaterea morilor din functiune pe o durata de timp destul de mare. Lucrarile de reparatii costau bani multi, uleiul care se pierdea din reductoare costa bani, energia neprodusa inseamna bani multi, la care se mai adauga si penalizarile, etc. A tinut-o tot asa cu exemple concrete de mori la care au suferit avarii reductoarele. Era precum o mitraliera, nu se oprea de loc din “tocat”. Am asteptat sa oboseasca si sa fie obligat sa mai ia si o gura de aer, mi-am pregatit discret carnetelul cu datele mele si cand l-am vazut ca inspira profund am intrat eu pe contra-atac; i-am dat dreptate ca reductoarele mentionate de el au pierdut ulei si ulterior s-au avariat din aceasta cauza, dar i-am adus la cunostinta si motivele pierderii uleiului. Am inceput si eu tot cu date concrete:  

 1-in ziua de… la cazanul nr….moara nr….a fost pornita cu circuitul de ulei deschis pentru lucrari de intretinere, pompa a refulat tot uleiul pe jos, rondierii de pe tura respectiva nu au vazut nimic, iar moara nu au oprit-o din camera de comanda decat dupa avarierea reductorului din lipsa de ulei, adica doar atunci cand s-a supraincalzit totul si a iesit fum .

De ce nu a vazut seful de tura autorizatia de lucru?

De ce rondierul nu a anuntat camera de comanda ca sunt probleme la reductor?

2-in ziua de… la cazanul nr….moara nr….pompa de ulei era scoasa pentru reparatie, deci circuitul de ulei era deschis, s-a pornit moara si normal ca uleiul s-a scurs pe jos, insa ce a fost “strigator la cer”, a fost faptul ca au mers cu ea asa pana au distrus reductorul care nu mai avea asigurata ungerea la angrenaje si la rulmenti.

De ce nu a vazut seful de tura autorizatia de lucru?

De ce rondierul nu a anuntat camera de comanda ca sunt probleme la reductor?

Am tinut-o si eu tot asa pana cand am vazut ca Directorul din C.I.E.E.T. se inroseste si ii arunca agenda sa Directorului Tehnic de la I.E.Turceni spunandu-i nervos: -discuta tu mai departe, ca voi sunteti destepti!

cu asta s-a incheit discutia din ziua respectiva, caci pe Directorul Tehnic l-am spulberat repede.

A doua zi cand am intrat eu in sala de comandament la care participa si Prim Vice Prim Ministrul Guvernului, Directorul General al I.E. Turceni, tocmai prezenta situatia din centrala, am auzit clar ca reclama I. Vulcan pentru faptul ca reductoarele morilor de carbune, livrate de aceasta pierd ulei.

Directorul General a auzit usa cand s-a deschis, s-a uitat sa vada cine intra si cand m-a vazut pe mine, parca ar fi vazut cine stie ce fantoma, s-a schimbat la fata in rosu aprins, apoi in alb si brusc a schimbat “macazul”, caci de unde vorbea de reductoarele Vulcanului a sarit la furnitura IMGB. Cred ca multi dintre cei prezenti in sala si care motaiau au crezut ca au atipit ceva timp cand se vorbea de I. Vuncan si s-au trezit tocmai cand s-a ajuns cu prezentarea situatiei la furnitura livrata de IMGB!!! …..Directorul General fusese atentionat sa nu acuze Vulcanul daca sunt eu in sala, caci va fi de rau pentru ei cand voi veni cu argumentele pe care le facusem deja cunoscute cu o zi inainte, insa vazand ca nu sunt in sala a prins curaj si a incercat sa spuna lectia pe care mi-o spusese si mie Directorul din CIEET, dar tocmai cand se pornise…, mare ghinion pentru el, ca a intrat “Bau-Bau” pe usa!!!

4)-Cuplele hidraulice de la morile de carbune se aduceau din import de la firma Voith din Republica Federala Germania, pentru economisirea de fonduri valutare au inceput sa se aduca cuple hidraulice similare din Republica Democrata Germana in cadrul unor schimburi economice din CAER. Insa aceste cuple au inceput sa dea probleme, deoarece unele dintre ele au explodat la pornirea morii de carbune in momentul in care se incarcau. Au fost solicitati specialisti de la firma germana, acestia au venit in santier si au fost dati in grija mea. S-au facut verificari si s-au constatat cauzele, s-a discutat si in final eu am concluzionat impreuna cu specialistii germani intr-o maniera mai blanda, impusa de mine, ca beneficiarul I.E.Turceni purta o parte din vina, dar nici partea germana nu luase toate masurile pentru a preantampina producerea unor astfel de evenimente cu consecinte economice, cat si dramatice.

Am avut o cooperare tehnica si diplomatica foarte buna si am clarificat impreuna problema respectiva, intr-o astfel de maniera incat sa nu fie lezate interesele nici uneia dintre parti, iar pe viitor sa nu mai fie probleme. Dupa cca. un an, intr-o zi dupa terminarea programului de lucru cand m-am dus in parcare ca sa ma urc in Dacia mea si sa plec la caminul din Colonia Turceni, am remarcat ca pe bancheta din spate erau o gramada de pachete. Am crezut ca am gresit masina si am verificat numarul de inmatriculare, dar nu gresisem, era chiar masina mea.

Am deschis portiera si printre pachete am gasit un bilet scris in limba germana si semnat de unul dintre specialistii germani care venise de mai multe ori la Turceni cu care ma imprietenisem si pe care-l invitasem de mai multe ori la mese festive cu legume. Acesta vazuse ce foamete crunta induram in santier si avand drum prin zona a facut un mic ocol pe la Turceni, mi-a depistat masina, a deschis portiera fara sa o strice si mi-a lasat multe bunatati culinare.

Alta data mi-a trimis inainte de Craciun, prin posta din Germania, un cozonac deosebit, pe care trebuia sa-l primesc de Craciun, insa l-am primit tocmai de Pasti, cand se intarise precum o caramida!

5) -Intr-o zi care se anunta sa fie una obisnuita, a pocnit o mare bomba!,

Directorul General al I.E.Turceni, sustinut de seful de lot “Cazane” de la Energomontaj a reclamat la Inspectoratul General de Stat (I.G.S.) central din Bucuresti, direct Asistenta Tehnica a I.Vulcan ca nu rezolva problemele legate de furnitura Vulcan si de remedierea echipamentelor necorespunzatoare livrate de I.Vulcan la beneficier si ca urmare m-am pomenit luat ca din oala dimineata la prima ora, intr-o zi care parea sa fie o zi fara evenimente deosebite, de un inspector de la I.G.S. care mi-a adus la cunostinta in ce consta reclamatia si mi-a cerut sa dau explicatii.

Am ramas cu gura cascata ca la dentist!.

-care reclamatii au ramas nerezolvate?, ca tot ce ajungea la Asistenta Tehnica nu ne lasam pana nu rezolvam ca sa nu fim acuzati de intarzierea termenelor de punere in functiune. Probleme apareau mereu este adevarat, dar se rezolvau si treaba mergea inainte. Nu putea fi acuzata in nici un fel Asistenta Tehnica a I. Vulcan de intarzieri .

Era clar ca buna ziua ca cineva dorea sa-mi plateasca niste polite pentru ca:

-devenisem incomod,

-eram un inginer bine pregatit si cu o bogata experienta ceea ce ma facea greu de invins in disputele tehnice,

-infruntasem si invinsesem mai multe personalitati de la I.E.Turceni si de la M.E.E.,

-eram inainte de toate om cinstit si corect, care nu putea sa fie cumparat  

si ramasesem astfef fidel Intreprinderii Vulcan al carei angajat eram.

Am dat telefon la secretara Directorului General al I.E. Turceni, i-am spus ca a sosit I.G.S.-ul si ca in cateva minute vom fi la beneficiar.

Apoi l-am invitat pe inginerul de la I.G.S. sa mearga cu mine ca sa vada cu ochii lui care este situatia reala.

Cand am ajuns la beneficiar care era destul de aproape de birourile Asistentei Tehnice eram asteptati deja de seful de lot “Cazane” de la Energomontaj care ne-a aruncat ostentativ pe masa in sala de sedinte un maldar de mape de documentatie pline de praf si a spus:

-asta este documentatia, mergeti in instalatie sa vedeti ca Vulcanul ne trimite aici fiare moarte si ne constrange pe noi sa terminam fabricatia aici in santier!

Apoi a continuat prelegerea Directorul Tehnic de la I.E.Turceni pe care tocmai il calcasem rau pe bataturi cu ocazia “pierderilor de ulei de la reductoarele morilor de carbune” si cred ca avea si el un “dinte mare” pentru mine. Acesta a spus ca au probleme sociale pentru faptul ca oamenii lor sunt penalizati din cauza ca nu-si realizeaza planul, iar vinovatul este I.Vulcan deoarece livreaza echipamente nefiabile, iar personalul de la Asistenta Tehnica Vulcan nu isi face datoria, nu ii anunta cand sa opreasca utilajele si din acest motiv se produc avarii si scoateri din functiune de durata, adica in final nerealizarea planului de productie la energia electrica livrata in S.E.N..

-L-am intrebat ce face personalul de la exploatare, in situatia in care apar probleme de supraincalzire a unui lagar la o moara de carbune ?

-A raspuns ca asteapta specialistul de la Asistenta Tehnica sa-i spuna sa opreasca moara.

-Atunci i-am spus: -bine, dar sa presupunem ca omul de la Asistenta Tehnica nu este acolo in camera de comanda, sau poate nici in centrala !

-si am intrebat :- in aceasta situatie ce faceti, caci sunt utilajele dumneavoastra pe care le-ati preluat deja in gestiune?

-Directorul Tehnic mi-a raspuns: -utilajele vor functiona pana ne spuneti voi sa le oprim!

-am intrebat din nou: -si daca noi nu suntem acolo sa va spunem ce faceti, le lasati sa mearga pana se distrug?

-raspunsul sau a fost DA!

Atunci am facut urmatorul comentariu:

-in aceasta situatie daca eu sau omul meu de la Asistenta Tehnica putem fi niste indisciplinati, sau chiar indolenti pentru faptul ca nu suntem acolo la momentul respectiv, atunci dumneavoastra si oamenii dumneavoastra de la beneficiar daca lasati cu buna stiinta sa se distruga utilajele sunteti niste SABOTORI!!!

Dupa aceasta afirmatie a mea, l-am pierdut de la dialog pe Directorul Tehnic, s-a inverzit si nu a mai avut nici o replica!

Eram plin de praf de carbune pe salopeta, de-a dreptul jegos, se vedea pe fata mea oboseala acumulata in timp, se vedea ca nu ma alimentez corespunzator  

si ca ma lua vantul pe sus de slab ce eram; m-am uitat in ochii inspectorului de la I.G.S. si am vazut o sclipire vie de simpatie fata de un omulet care lupta cu curaj singur contra restului lumii.

I-am spus: -hai sa mergem in camera de comanda ca sa vedeti cat de mult asculta personalul de la beneficiar de Asistenta Tehnica .

L-am condus in camera de comanda de la blocurile 3-4 si acolo am dat de seful de sectie Termo 2, l-am salutat si am mers cu inspectorul I.G.S. sa verificam nivelele de temperatura la aparatele care indicau si inregistrau parametrul respectiv la lagarele morilor. Se observa clar ca la o moara se supraincalzea un lagar care depasise temperatura de 85 de grade celsius, temperatura la care sistemul de protectie daca nu este scos din functiune trebuie sa declanseze moara automat, in situatia morii respective era clar ca protectia era scoasa si se impunea sa se opreasca imediat manual moara respectiva, pentru ca exista riscul distrugerii rulmentului, a lagarului si in ultima instanta chiar a arborelui morii si a morii propriuzise. I-am aratat indicatia aparatului de masura si i-am explicat situatia inginerului de la I.G.S. si am mers impreuna la seful sectiei care ne-a primit cu o fata plictisita; m-am adresat acestuia pe un ton categoric:

-Asistenta Tehnica va cere sa opriti imediat moara nr….. pentru ca temperatura lagarului blocat a depasit valoarea de 85 de grade celsius.

-acesta s-a inveselit teribil instantaneu si mi-a replicat:

-cred ca glumesti, ce naiba doar stii ca suntem la varful de dimineata si asa ceva nu pot sa hotaresc eu care sunt prea mic pentru o asemenea decizie care-l depaseste si pe Directorul General al centralei.

Pai voi nu executati imediat ce spune Asistenta Tehnica??

-Raspuns: hai omule ca-ti arde de glume proaste!

Am intrebat din nou cu toate ca stiam raspunsul, doar ca sa-l auda inspectotul de la I.G.S.:

-dar in aceste conditii cine poate sa hotarasca oprirea unei mori care aduce un aport caloric in cazan corespunzator a 40-50 MW livrabili in S.E.N?

-raspuns:- dispecerul de serviciu de la Dispeceratul Energetic National, dar in situatia crizei energetice actuale din S.E.N. si pe el il depaseste!

A fost randul meu sa ma inveselesc si sa-i raspund:

-normal ca stiam, insa nu au trecut nici 15 minute de cand Directorul vostru Tehnic tocmai a afirmat in mod public ca voi aici nu miscati un deget pana nu va spunem noi ce sa faceti si a mai spus ca voi opriti utilajele imediat atunci cand Asistenta Tehnica va cere acest lucru in conditii bine justificate, cum ar fi avarierea unui utilaj.

A ras cu pofta, ca de cea mai buna gluma auzita vreo data

atunci am facut prezentarile:

-seful sectiei Termo 2 si inginerul…., inspector de la I.G.S. central Bucuresti!

-Seful sectiei a amutit instantaneu, s-a inverzit la fata si mi-am dat seama ca mi-am mai facut inca un “prieten”, in persoana lui!!  

 Trebuie sa fac precizarea ca la toti lucratorii de la un obiectiv energetic de o deosebita importanta nationala precum I.E. Rovinari sau I.E. Turceni, incepea sa le tremure pantalonii pe ei doar cand erau anchetati de un inspector de la I.G.S., sau de un ofiter de la Securitate.

Am plecat impreuna cu inspectorul de la I.G.S., a urmat o tacere prelungita si in final inspectorul a redactat un document in care i-a uns bine cu bidineaua pe toti, iar pe mine m-a imputernicit din partea I.G.S. Central Bucuresti sa supraveghez din punct de vedere tehnic activitatea la exploatarea si la executia lucrarilor de montaj a cazanelor energetice de 1035 t/h de la IETurceni si sa anunt I.G.S.-ul Central Bucuresti ori de cate va fi semnalata vre-o neregula.

Am observat ca era multumit de modul in care decursese ancheta, de maniera in care am cooperat cu el, am simtit ca ma compatimea pentru atmosfera si conditiile de viata deosebit de grele pe care le aveam pe acel santier si ca acelasi timp ma respecta pentru experienta mea profesionala, pentru maniera in care am actionat, cat si pentru curajul de care am dat dovada. Nu m-am temut de el nici o secunda, pentru ca “l-am citit din prima” ca era un om deosebit de inteligent!

A plecat fara sa dea vreo amenda cuiva, iar eu nu am facut uz niciodata de imputernicirea pe care mi-a dat-o, deoarece stiam ca am primit acest scut de la inspectorul de la I.G.S. ca o dovada a respectului pe care mi-l purta, ca sa ma protejeze de dusmanii mei si sa descurajeze atacurile acestora.

6 )-Intr-o zi s-a produs o avarie la kraterul de la cazanul…, trebuiau aduse urgent zale de lant pentru krater din Vulcan Bucuresti, erau acolo gata pregatite dar nu exista mijloc de transport. Am lasat in Turceni bancheta din spate a Daciei mele, am golit portbagajul am facut plinul la benzina si am plecat la fabrica in Bucuresti ca sa iau zalele de lant, cca. 700 de Kg. Era o iarna crunta cu temperaturi de minus 10-15 grade celsius, soseaua era ca sticla fiind acoperita de gheata. Lucrasem de noapte si ziua am ramas in continuare la centrala, am plecat a doua noapte de nesomn la volan in conditii extrem de grele oferite de carosabil, dimineata m-am prezentat la fabrica unde au aparut probleme si am asteptat pana s-a intunecat ca sa incarc Dacia cu zale si sa plec.

Am plecat la drum spre Turceni si era a treia noapte in care nu dormeam.

Pe o sosea ca sticla, cu pante, viraje stranse si conditii meteorologice de vant de intensitate medie si mare, am ajuns dimineata cu bine la centrala termica, muncitorii au descarcat Dacia si s-au apucat sa monteze zalele de lant la krater. Blocul energetic a fost repornit in timp record. Aici aveam si eu un merit, dar nu mai m-a declarat nimeni erou si nici prima nu am primit.

 7)-Personalul intreprinderilor care apartineau de M.I.C.M. si care participau la lucrarile de raparatii, deci si cel de la Asistenta Tehnica a I. Vulcan primea periodic prime ministeriale de 2000 de lei, primeam si eu de fiecare data.

De la un timp insa am inceput sa nu mai primesc primele respective, cu toate ca-mi faceam datoria la locul de munca.

Toti subalternii mei luau prima, insa eu nu!

Era foarte clar ca deranjasem multe persoane cu functii mari, care ma sanctionau in acest mod rusinos.

8 ) -Intr-o dimineata cum am ajuns la birou am fost anuntat ca este o avarie la actionarea unui preincalzitor de aer rotativ, de la cazanul nr…..,m-am deplasat imediat la locul avariei si acolo am dat printre altii peste chiar Ministrul Adjunct al Ministerului Industriilor Constructoare de Masini, care era nou in aceasta functie, acesta cand m-a vazut m-a chemat imediat la el si mi-a cerut sa-i raportez ce s-a intamplat acolo si sa-i dau nota explicativa de ce s-a produs avaria.

Ghici- Ghicitoarea mea!!!!….,

-pai de unde sa stiu eu ce si cum, daca avaria se produsese noaptea ???

si tocmai cand dormeam si eu ca orice om normal la cap in patul meu, ce sa-i faci mai trebuia sa si dorm, caci nu puteam sa lucrez zi si noapte in continuu!!!

Am cerut permisiunea sa fac un control vizual si sa constat care este starea actionarii dupa avaria suferita. Ne-am deplasat impreuna cei cativa pasi care ne desparteau de gramada de fiare rupte si contorsionate. Era dezastru, arata tare urat!, nici nu aveai de unde sa incepi cu constatarea tehnica, insa spre norocul meu am gasit destul de repede un “capat de fir” si am plecat pe el cu hotarare.

Am gandit “pas cu pas” cu voce tare si se pare ca am mers pe un drum bun, deoarece Ministrul, mi-a cerut sa repet, apoi s-a gandit putin, m-a felicitat pentru maniera in care am gandit si evaluat cauzele producerii avariei, cat si pentru modul in care am reconstituit istoricul evenimentului. Trebuie sa consemnez faptul ca Ministrul era inginer petrolist de meserie, cu o buna experienta practica, asa ca nu putea fi imbrobodit cu vrajeli ieftine, pentru ca avea cunostinte tehnice solide in domeniul tehnic al actionarilor hidraulice. Erau multi ingineri specialisti la fata locului, era chiar si proiectantul acolo. Ministrul le solicitase la toti sa-i explice ce s-a intamplat acolo, pana sa vin eu, iar dupa ce s-a aratat multumit de explicatia data de mine, i-a chemat pe rand pe fiecare si mi-a cerut sa le spun si lor ce i-am spus si lui, in modul:

-Ia spune-i tu “frumosule”, tovarasului proiectant ce s-a intamplat aici, ca sa afle si el, ca nu stie!

Eram multumit, mai trecusem un examen si inca in fata unui Ministru Adj. nou, care isi facea astfel o impresie buna despre mine de la inceput.

9) -Nu au trecut insa decat 24 de ore si iata ca sunt chemat la o sedinta la beneficiar, intru pe usa si sunt luat imediat la intrebari de acelasi Ministru Adj. care cu o zi inainte nu mai contenise cu lauda la adresa mea:

-ia spune-mi cate raductoare de la morile de carbune care s-au avariat aici la Turceni au obada de la roata dintata cilindrica, fisurata si cate nu?

-am incremenit, caci asta era o intrebare de incuietoare, raspunsul asta nu-l stia nimeni pentru ca reductoarele fusesera depozitate dupa avarierea lor pe platforma beneficiarului, in ograda lui, aveau capacul deschis pentru ca li se facuse la fiecare in parte o constatare tehnica de catre personalul beneficiarului, dar nu cred ca exista o situatia centralizata intocmita pe tipul de pe defectiuni.

Era evident faptul ca nimeni dintre cei prezenti in sala in care tocmai intrasem nu a stiut sa spuna care este situatia, asa ca Ministrul, probabil a vrut sa le arate la toti cei prezenti ce om capabil are el la Asistenta Tehnica a I. Vulcan de la Turceni!,

cel putin asa am crezut eu atunci, dar existau sanse foarte mari sa ma fi inselat, caci acum cand judec la rece ce s-a intamplat la vremea respectiva, sunt convins ca am fost “lucrat” de unul dintre “prietenii” mei, care cine stie cu ce minciuni i-a impuiat capul Ministrului, invidios pe mine pentru faptul ca am intrat in gratiile acestuia, sau ca sa-mi plateasca vre-o polita si m-a incondeiat astfel ca sa se razbune pe mine.

Insa spre uimirea Ministrului, eu in loc sa prezint imediat situatia, am cerut permisiunea sa merg pe platforma unde erau depozitate reductoarele, sa fac rapid constatarile tehnice si apoi in cel mai scurt timp cu putinta sa ma rentorc si sa-l informez cu date exacte asupra situatiei reale existente pe platforma.

Ceea ce a urmat nu poate fi relatat pe hartie, pot doar sa spun ca am avut senzatia ca s-au deschis portile infernului, m-a facut cu oua si cu otet; simteam ca fac infarct!, treceam de la extazul din ziua precedenta la agonia din aceea curenta.

……..Dupa cateva luni, “undeva -cineva”, mi-a dat o lectie dura facand probabil referire la aceasta patania a mea cu Ministrul Adj. de la MICM.

-Eram in fabrica la Vulcan Bucuresti si am fost “bagat la mijloc”; o persoana mi-a pus o intrebare referitoare la o situatie similara:

-spune-mi cate din alea… sunt la Turceni cu defectul asta….si cate cu defectul….,etc, eu am ramas cu gura cascata, cand pana sa respund ca nu stiu,

un al doilea personaj care era in incapere cu noi si care nu era de la Turceni, a scos calm agenda sa si a zis pe un ton ferm:

-stati asa, ca va spun eu : 10 bucati din alea…, 7 bucati din alea….si 21 bucati din alea…… , aici asistam la o demonstratie bazata 1000% pe tupeu si pe minciuna, si nu pe informatii exacte, tehnica sau stiinta!.

-AHA, deci asa trebuia sa-i raspund si eu Ministrului la Turceni si toata lumea ar fi fost multumita!.

Trebuie insa sa recunosc ca imi pare rau, dar eu asa sunt, nu pot sa mint cu nerusinare, sa fac informari eronate si sa lansez minciuni drept adevaruri.

Revin la patania cu Ministrul si notez faptul ca in cca. o ora am facut constatarea tehnica la reductoarele morilor de carbune, am revenit in sala de sedinte si am prezentat situatia reala. In loc de multumiri s-a repetat scenariul de la inceput!.

In noaptea care a urmat nu am putut sa dorm, am stat cu prosopul ud si rece pe piept aveam dureri si cred ca am fost la un pas de infarct.

 10 )-Cand eram inginer stagiar primul meu sef de sectie din Vulcan mi-a spus :

-tine minte ce-ti spun acum, caci intr-o zi o sa fii si tu sef in fabrica!,  

daca vei merge in inspectie la vre-o Asistenta Tehnica si acolo toata lumea il va reclama pe un om de-al tau si cand te vei uita la el vei observa un om obosit, slab si murdar de cenuse, sa stii ca acel om

NU S-A VANDUT BENEFICIARULUI SAU ENERGOMONTAJULUI SI APARA INTERESELE FABRICII.

Cum vei ajunge acasa sa ai grije de el si sa-l propui pentru premiere ca sa-i mai indulcesti putin viata.

11 )-De un timp lucrurile au inceput sa mearga nu tocmai asa cum mi-as fi dorit eu; eram lovit din toate partile, chiar si de sefii mei. Asa se face ca eram reclamat frecvent direct la Ministru Adj. al M.I.C.M. care era prezent mai tot timpul in centrala de la Turceni, poate ca eram reclamat si la sefii mei din fabrica, dar nu am cunostinta de acest lucru. Faptul ca eram reclamat la Ministru era evident din cele ce se intamplau in jurul meu.

Ministru Adj. se schimbase din nou, dar acesta mai fusese Ministru Adj.pe vremea cand lucram la I.E.Rovinari si ma declarase eroul santierului, era acela care acorda-se case si buletine la toti cei care au cerut.

Intr-o dimineata cand am ajuns la birou, subalternii mei mi-au spus ca in biroul sefului nostru din partea C.I.U.E.M.M.R. este Ministrul Adj. si ca acesta verifica prezentarea personalului Asistentiei Tehnice la condica de prezenta. Eu lucram de multe ori pana noaptea tarziu si in aceste situatii nu mai ma prezentam sa semnez condica de prezenta la ora 7, as fi preferat sa nu o mai semnez de loc, caci era o dovada de prostie crasa, atata timp cat eu eram prezent in Turceni zi si noapte gata sa intervin la solicitari si eram pontat doar 10-12 ore pe zi si recuperari nu luam, iar orele suplimentare nu erau platite dublu ca acum.

Daca mi-as fi socotit zilele care trebuia de le iau ca recuperare pentru orele lucrate suplimentar ar fi trebuit sa plec cateva luni din centrala undeva intr-o statiune la odihna.

In noaptea precedenta lucrasem in centrala pana tarziu si doar intamplarea a facut ca sa ma scol devreme si sa ajung inainte de ora 7 la birou.

Am realizat ca am fost din nou reclamat, m-a enervat faptul ca pentru mine special statea ditamai Ministrul Adj. langa condica, ca sa aibe motiv sa ma sanctioneze in mod exemplar daca voi intarzia la condica.

Cel care ma reclamase a ales bine momentul caci stia ca am ramas seara precedenta in centrala si era sigur ca nu o sa mai vin la birou la ora 7, ci mult mai tarziu. Am asteptat sa se faca ora 7 fix si abia atunci am intrat in biroul sefului sa semnez condica. Ministrul mi-a facut un mare scandal spunand ca trebuia sa ma prezint la condica la ora 6.45 iar la ora 7 sa fiu deja la lucru, iar eu nu intelegeam ce se intampla:

-munceam zi lumina si de multe ori noaptea, imi faceam datoria cu constiinciozitate, prestam o munca de calitate prin interventiile si confruntarile tehnice in care aparam interesele I.Vulcan, CIUEMMR si MICM., prime nu mai luam, sanatatea mi-o distrugeam in niste conditii de munca si de trai inumane, eu eram cel pagubit si furat de bani, sanatate, deportat departe de familie, mintit, tracasat, stresat si terorizat psihic aproape zilnic si in loc sa tip eu, altii tipau la mine si ma jigneau, in loc sa-mi multumeasca pentru faptul ca-mi fac datoria in mod exemplar si pentru sacrificiile care le fac!!!

Am considerat mereu ca este normal ca platile sa se faca pentru CALITATEA MUNCII PRESTATE si nu pentru timpul de lucru pontat!

Eu nu mergeam la lucru ca sa stau si sa ard gazul, sau sa joc table si sa astept sa treca timpul de lucru ca sa mai adaug la pontaj o noua zi de munca cu 10-12 ore si ca atare cand seful din partea C.I.U.E.M.M.R. cerea sa se taie ore din pontaj, taiam mereu de la mine si nu de la subalterni, eu mergeam la lucru ca sa prestez o munca de calitate pentru care nu eram platit corespunzator ci chiar mai prost decat subalternii mei. Erau zile in care veneam la centrala la ora 7 -8 lucram pana la ora 13, luam o pauza de masa la pranz, cand mergeam la cantina beneficiarului unde intr-o zi am gasit in farfuria mea cu ciorba de fasole o omida imensa si paroasa, la inceput cand am vazut-o am exclamt bucuros ca am o bucata mare de slanina, dar cand am luat-o in lingura am constatat cu stupoare ca era de fapt o omida.

Toti colegii mei care erau cu mine la masa s-au ridicat brusc si au plecat imediat straduindu-se din rasputeri sa nu vomite.

Eu care mancasem mai mult ca ei, adica cca. 3/4 din portia de ciorba am scos omida din farfurie si am continuat sa mananc. Colegii mei mergeau seara acasa la familiile lor la Craiova sau la Filiasi si serveau masa in familie, dar eu ma bazam pe acea masa de la cantina, imi era foame, asa ca trebuia sa mananc ca sa supravietuiesc. Dupa masa, lucram de multe ori pana la ora 3-4 a doua zi dimineata fara ca sa mai mananc si au fost situatii cand lucram in continuare fara a-mi lua liber in ziua urmatoare.

Asistenta Tenhica nu avea lucrari sau munca normata, nu avea mereu probleme de rezolvat si in aceste conditii ori de cate ori nu era de lucru in santier ma urcam in Dacie si evadam in natura, in locuri cu verdeata, cu apa si cu aer curat ca sa-mi mai oxigenez organismul si sa mai ma incarc cu energie.

 12)-Abia ma intorsesem la lucru dupa un concediu de odihna, cat am lipsit eu din centrala avusese loc o avarie la un generator electric de 330Mw de la grupul …..,si chiar in prima zi de lucru am fost chemat intr-un birou special de la beneficiar ca sa dau o declaratie referitoare la aceasta avarie.

Stressul si incordarea erau la ordinea zilei pentru ca eram mereu sub presiunea anchetalor si interogatoriilor.

Generatoarele electrice de 330 Mw se fabricau in I.M.G.B., nu la Vulcan, asa ca nu ma ocupam eu de ele si la inceput chiar m-am mirat de ce am fost chemat, abia dupa ce am vazut ce mi se cere m-am lamurit de ce am fost chemat si eu acolo.

Cand am intrat in birou m-a luat cu ameteala, caci biroul era plin de persoane cu functii de raspundere privind obiectivul industrial de la I.E. Turceni. Am fost preluat de un personaj cu functie mare venit de la Bucuresti, sef peste toti ceilalti si care raspundea de I.E.Turceni, m-a invitat sa iau loc, mi-a dat o coala de hartie, un pix cu pasta si mi-a zis pe un ton autoritar, ca si un ordin, scrie:

-si a inceput sa-mi dicteze, subsemnatul….., etc……declar ca il cunosc pe inginerul…….si ca stiu ca este vinovat de avaria produsa la generatorul electric……….,  

am simtit fiori pe sira spinarii si cum ma trec toate apele, insa am realizat repede ce se intampla:

-Mi se impunea sa declar ca este vinovat de avaria produsa un inginer care imi era sef, care imi facuse multe sicane si imi era dusman pe fata, nu era un secret pentru nimeni, caci toata lumea stia lucrul acesta si mai mult, tot pe acest inginer mi-l indicase o alta persoana cu functie din partea M.I.C.M., ca vinovat de faptul ca nu mai luam prime ministeriale, caci el ma taia in mod sistematic de pe tabelele de premiere care plecau periodic la M.I.C.M. si tot el m-a reclamat la diferiti Ministri Adjuncti de la M.I.C.M. de mai multe ori. Asa ca am inteles imediat situatia in care ma aflam si anume ca in acel moment se incerca sa se exploateze aversiunea mea fata de acest inginer, cat si mai ales faptul ca eram manipulat si prin intimidare se dorea sa mi se smulga o declaratie care sa-l infunde pe inginerul respectiv, pentru o vina care de fapt nu-i apartinea.

Dar cui ii pasa acolo cine este adevaratul vinovat ?, atat timp cat acum se cauta sa se faca o astfel de inscenare si sa se gaseasca un tap ispasitor care sa plateasca toate oalele sparte!

Anchetatorul a gasit repede solutia “sa-mi ridice mie mingia la fileu si eu sa punctez cu sete de razbunare!”

Deci acum si aici mi se cerea sa dau pe mana justitiei capul celui mai mare dusman al meu…, pentru o mie de persoane dintr-o mie ar fi sosit momentul DULCEI RAZBUNARI. Eu insa sunt un om cu principii si am dorit sa raman in continuare OM.

ACOLO TREBUIA MUSAI SA CADA UN CAP SI CUM NU PUTEAM SA DAU CAPUL DUSMANULUI MEU, AM DECIS SA LE DAU CAPUL MEU!

Asa ca l-am intrebat pe ancheator cu o voce aproape tremuranda:

-tovarasul …….cand voi ajunge cu scrisul aici jos trebuie sa semnez?
si am indicat locul in care in mod normal se asterne semnatura,

raspuns: -“normal, caci altfel nu este insusita declaratia!”,

dupa care eu am replicat pe un ton ferm: -“atunci va rog sa ma lasati sa scriu ceea ce consider eu ca se cuvine sa scriu, pentru ca in caz contrar cand voi ajunge cu scrisul aici jos, am sa va rog pe dumneavoastra sa SEMNATI declaratia!”

a raspuns sec, insa pe un ton nervos care suna si a amenintare:

-“FACI CUM VREI!”,

atunci eu am scris cu totul altceva si am semnat.

Ceea ce a urmat este lesne de inteles, caci nu se mai pomenise ca cineva sa infrunte un organ de ancheta al statului cu o functie asa de mare.

 A doua zi dimineata am fost sunat din fabrica de o persoana care tinea locul Sefului Sectiei din care faceam parte si m-a intrebat:

- “ce ai facut, ma nenorocitule, ca ne-a anchetat pe toti, de la mine, la Inginerul Sef si de la Seful de Personal, la Directorul Tehnic, ca sa dam cu subsemnatul si sa spunem ce fel de om esti?”

am raspuns: -“Pai tocmai aia e, CA NU AM VRUT SA FAC!“

Din acel moment cariera si soarta mea au fost pecetluite, pentru ca a aparut un organ de ancheta din SISTEM care mi-a frant “aripile de zbor”.

13)-Dupa cateva saptamani intr-o duminica cand m-am prezentat la centrala ca de obicei, pentru ca acolo lucram si in zilele de duminica si de sarbatori legale am primit un telefon de la seful sectiei termo 2, cel cu patania cu I.G.S.-ul si m-a cheamat de urgenta in camera de comanda ca sa rezolv o problema cu care se confruntau.

Venisem in centrala imbracat cu cele mai bune haine ale mele, pentru ca fiind duminica si ca atare zi scurta de 8 ore doream sa plec dupa program la Craiova la rude. Aveam pe mine un cojoc nou gen “Alen Delon” de o culoare albastra, deosebit de frumos, pe cap aveam o caciula noua din blana de iepure foarte frumoasa de culoare galben-roscat, blugi noi originali si ghete din antilopa galben-roscate tot noi. Imi placea mult tinuta mea vestimentara in stil tineresc.

Aceste articole vestimentare ma costasera o gramada de bani si eu aveam satisfactia ca eram un om cinstit care muncise din greu si nu furase pentru a obtine banii cu care le cumparasem.

In centrala era zgomot mare, vibra totul in jur, asa ca putea cineva sa te si atinga usor pe umar din spate si nu aveai cum sa simti.

Am plecat grabit spre camera de comanda si acolo surpriza, problema se rezolvase intre timp, nici macar nu mi-au mai zis despre ce a fost vorba.

Am rasuflat usurat si am plecat la birou.

Pe drum m-a oprit un muncitor si m-a intrebat :

-domnul inginer ati vazut ce rau v-ati murdarit pe cojoc?

Am dat cojocul jos si am ramas stupefiat, pe spate era plin de minium de plumb, o vopsea rosie. La fel erau si caciula, si blugii si ghetele tot spatele meu de sus pana jos fusese umplut cu vopsea.

Nu am mai plecat la Craiova si nu am mai putut sa port niciodata acele articole vestimentare.

Fusese platita doar o polita, sau era ceva mai mult decat atat?,

-adica un avertisment foarte serios care sa dea de gandit unui om MARUNT si NEINSEMNAT ca mine pentru faptul ca a indraznit sa infrunte O PERSOANA CU FUNCTIE MARE din SISTEM.

14)- Eu am fost tinut in mod fortat de imprejurari 5 ani de zile in santier la Rovinari si alti 5 ani la Turceni.

Din motive de sanatate cerusem in mai multe randuri, sa fiu retras de la Turceni, insa fara rezultate concrete.

Acum intelegand mesajul cu vopseaua si pericolul la care ma expuneam daca mai ramaneam in santier, pentru ca data viitoare putea sa-mi cada in cap o piesa metalica de cca. 10 kg, am fost obligat sa iau rapid masuri radicale pentru a pleca cat mai repede din acel santier.

Mi-am luat concediu medical si am plecat la Bucuresti unde am fost la o intreprindere cunoscuta si am vizitat un director care ma aprecia si ma intrebase de multe ori daca nu vreau sa ma trensfer la ei;

I-am spus ca sunt de acord cu transferul la Intreprinderea respectiva, iar acesta mi-a oferit un post de adjunct de sef de brigada si mi-a dat pe loc o nota de transfer in acest sens.

Apoi m-am prezentat la un control medical unde mi-au depistat mai multe afectiuni, motiv pentru care mi s-a recomandat evitarea mediului poluat cu noxe, si mi s-a eliberat un certificat medical, care impunea retragerea mea din santier.

Dupa terminarea concediului medical m-am prezentat la inginerul sef de la compartimentul conceptie si lansarea in fabricatie cu cele doua documente.

Acesta cand a auzit ca vreau sa plec din santier si pe deasupra si din I.Vulcan Bucuresti a luat foc si m-a intrebat:

-“porcule ti-am dat casa si acum vrei sa pleci?”,

apoi a spus: -bine te retrag din santier dar o sa lucrezi in continuare in Vulcan la Atelierul de proiectare “Cazane Energetice”, insa trebuie sa mai mergi in santier pentru doua saptamani ca sa-ti gasim un inlocuitor caruia sa-i predai Asistenta Tehnica in primire.

15 )- In noaptea aceea am si plecat spre Turceni unde m-am prezentat a doua zi la lucru fara sa tin cont de faptul ca am calatorit noaptea. Asa se intampla de obicei, noaptea pe drum si ziua la lucru. Abia intrasem in birou cand a sunat de la fabrica secretara inginerului sef al I. Vulcan si m-a anuntat ca la beneficiar va avea loc la ora 8 in acea dimineata, o sedinta importanta …..si ca inginerul sef imi da dispozitie sa particip la aceasta sedinta iar dupa aceea sa-i prezint in scris un raport asupra celor discutate.

NU mi s-a spus nimic mai mult, nici macar tematica ei.

Am mers la sedinta, reveneam in centrala termica dupa o absenta de cca. o luna si nu stiam nimic despre cele ce se petrecusera aici in tot acest timp.

Sedinta era condusa de un sef de serviciu din Ministerul Energiei Electrice si se puneau in discutie 9 avarii produse la morile de carbune prin ruperea arborilor de moara si care au avut drept consecinta distrugerea totala a morilor respective, totul se petrecuse in perioada cat lipsisem eu.

Era o situatie extrem de grava si fara precedent !

M.E.E.-ul invinuia I.Vulcan Bucuresti de faptul ca a livrat aceste mori cu defecte de fabricatie si se cerea ca vinovatul sa fie pedepsit si sa plateasca despagubiri de o valoare exorbitanta. O astfel de bomba daca trecea de mine ar fi lasat fara functie mai multe “marimi” din I. Vulcan, din C.I.U.E.M.M.R. si din M.I.C.M. si in primul rand tocmai pe inginerul sef care ma jignise si-mi atribuise calificativul de “PORC”.

Nu stiam ce s-a intamplat, asa ca aveam o scuza daca “ma faceam ca ploua”, inchideam ochii si semnam protocolul cu I.E.Turceni si M.E.E.

Dar asa ceva nu puteam sa fac eu, pentru ca nu-mi statea in caracter sa ma RAZBUN pe DUSMANII mei.

S-a dat cuvantul intai sefului meu din partea C.I.U.E.M.M.R.  (Centrala Industriala), acela al carui cap nu am vrut sa-l dau organului de ancheta atunci cand mi s-a cerut la avaria generatorului.

Acesta a recunoscut ca sunt probleme de proiectare la lagarul morii, ca se supraincalzeste, a spus ca el a facut o inovatie care rezolva problema cu o tulumba cu apa care stropeste lagarul ca sa-l raceasca, dar ca spre regretul sau aceasta inovatie a sa nu se aplica. Apoi mi s-a dat cuvantul mie. Eu am spus doar atat:

-Vulcanul se abtine!,ce era sa spun, caci habar nu aveam ce se intamplase acolo in timpul in care fusesem plecat la Bucuresti.

Sala era plina ochi, toti sefii de sectii, de ateliere de la I.E.Turceni, specialisti din M.E.E. si altii de la M.I.C.M, dar din momentul in care s-a trecut de mine am observat ca toata lumea de la I.E.Turceni si M.E.E. a rasuflat usurata, iar atmosfera a devenit ceva mai relaxata, datorita faptului ca acestia lasasera garda jos crezand ca eu nu mai prezint nici un pericol. Sefii de sectie, sau de ateliere erau cu totii tineri si fara experiente in lupte crancene si astfel fiecare dintre ei avea grija doar sa arunce pisica moarta in curtea vecinului, nu si la ce afirma, ficare dintre ei temandu-se doar de faptul sa nu i se aduca vre-o vina in final si au inceput astfel pe langa invinuirea pe care o aduceau cu totii Intreprinderii Vulcan Bucuresti, sa se acuze si intre ei aparent de lucruri marunte,ignorand prezenta mea. Astfel am inceput incet-incet sa reconstitui istoricul evenimentelor, din ceea ce spuneau ei. In final persoana care conducea sedinta si pentru care eu aveam un respect deosebit pentru ca era un om cu mult bun simt si bine pregatit profesional a anuntat:

-am ajuns la concluzia ca I.Vulcan este vinonata de producerea tuturor acestor avarii si ca atare va fi obligata la plata cheltuielilor pentru reparatii si la despagubiri pentru energia pe care nu am putut sa o producem din motivul ca aceste mori de carbune au fost indisponibile o perioada mare de timp (cca. o luna).

Nota: facea referire la cca. 450 Mwh x 24h x 30zile=314.000 Mw (echivalentul energiei produse intr-o luna de un Bloc energetic si jumatate, de 330 Mw, deoarece o moara aducea la blocul energetic un aport de cca. 50 Mw, asa ca 9 mori x 50 Mw= 450 Mw)

Apoi a spus: -acum luam o scurta pauza, dar va rog sa ramaneti pe loc in timpul

in care se va dactilografia protocolul, pentru ca sa-l semnam imediat ce va fi gata.

In acel moment eu am revendicat dreptul comdamnatului la “ultimul cuvant” inainte de a fi executat!

S-au amuzat cu totii copios, insa nu banuiau ce urmeaza!

Am intrebat cu o fata de copil tampit care audiaza 4 ore o prelegere simpla si nu a inteles nimic:

-nu am inteles ce se doreste de fapt sa se stabileasca aici, vinovatul pentru faptul ca lagarul morii se supraancalzeste, sau vinovatul pentru distrugerea efectiva a morii?

-iar seful de serviciu din M.E.E. care conducea sedinta mi-a explicat pe un ton hotarat ca se cauta vinovatul pentru distrugerea morii in totalitatea ei .

Atunci m-am dezlantuit; scurt, concis si la obiect:

-In perioada de punere in functiune si de supraveghere a blocurilor energetice au aparut mereu aceste probleme de supraincalzire a lagarelor morilor de carbune dar de fiecare data Asistenta Tehnica a Intreprinderii Vulcan a urmarit atent nivelul temperaturilor la aceste lagare si in situatiile in care s-a depasit cu 5 grade limita maxim admisa de 80 de grade celsius, s-a cerut oprirea morii respective, iar pentru ca aceste blocuri nu aveau inca plan de productie s-a putut opri moara imediat si s-a inlocuit rulmentul. La repornirea morii lagarul nu s-a mai supraincalzit si astfel printr-o supraveghere atenta si prin reparatii corespunzatoare nu am lasat nici o moara cu probleme sa mearga pana la distrugerea ei. Personalul de exploatare prezent aici in sala a afirmat ca s-a functionat fara indicatii de masura pe temperatura lagarelor si cu protectiile scoase din functiune, iar rondierii de tura nu si-au facut datoria din moment ce moara a functionat pana s-a distrus. In aceasta situatie daca pentru supraincalzirea lagarului morii vinovatul poate sa fie proiectantul, executantul sau monteorul, vinovatul pentru distrugerea in totalitate a acestor mori este doar unul singur: I.E.Turceni.

In sala s-a lasat pentru cateva secunde o liniste de mormant, dupa care seful de serviciu din M.E.E. a inchis nervos agenda si a spus:

-multumim pentru participare celor de la M.I.C.M., sunteti liberi si rog pe cei de la M.E.E. sa ramana in sala.

Am plecat toti cei de la M.I.C.M., iar eu am iesit din sala chiar ultimul; nu am inchis bine usa si am si auzit sanctiunile verbale si mustruluiala pe care le aplica conducatorul sedintei celor de la I.E.Turceni, era un mare incendiu acolo.

Acum, eu tocmai am mai castigat o batalie tehnica, insa mi-am facut in mod sigur si mai multi dusmani.

Protocolul nu s-a mai intocmit, I.Vulcan nu a platit nici un ban catre I.E.Turceni, nici un sef din Vulcan nu si-a pierdut functia, iar eu dupa doua saptamani am inceput sa lucrez la Atelierul de proiectare “Cazane Energetice” din Vulcan Bucuresti, deoarece transferul nu mi se aprobase.

16 - In perioada 1978-1987 am fost nominalizat in in anexa II a mai multor Ordine Comune date de trei ministere: Ministerului Industriilor Constructoare de Masini, Ministerului Energiei Electrice, si Ministerului Industriei Electrotehnice, ca specialist la lucrarile de reparatii cazane de 1035 t/h de la I.E.Rovinari si de la I.E.Turceni, pentru exemplificare deschide linkul: https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5Un4j39i5T9ArmRxuJIphjpWP2iVtlQN5ZdYcgOEp4H8nKhggSpPNhsczJ-6paJ5jgC3pU7AegoemYjTQTGMZOPrdVWh2UlCJAscHpJ_fGWXtC77_BFliUz-vOVwnwUf1nnodG2rT4S67/s1600-h/Ordin+Comun.bm


 V )-In loc sa ma intorc in Intreprinderea Vulcan-Bucuresti ca un “general victorios de pe campurile de lupta” si sa fiu apreciat si respectat pentru activitatea mea din santiere, sau macar sa fiu utilizat intr-un mod corespunzator cu pregatirea si cu bogata experienta practica acumulata, pentru mine dupa multi ani de munca in care am servit cu abnegatie, cu devotament si mai ales cu inteligenta, I.Vulcan, Centrala Industriala, Ministerul Industriilor Constructoare de Masini si Tara, incepea o noua perioada de aproape tot 10 ani, de munca, calvar, umilinta, suferinta, marginalizare, denigrare si de distrugere a carierei unui inginer care:

-castigase toate bataliile tehnice si diplomatice purtate in timp de 10 ani in doua dintre cele mai mari si mai grele santiere din tara, care erau in acelasi timp si obiective energetice de un deosebit interes national, luptand mereu in stilul sau personal “singur contra restului lumii“, avand ca si ajutor doar informatiile pretioase furnizate de personalul de la Asistenta Tehnica, specialisti cu o inalta tinuta tehnica, carora le multumesc acum pe aceasta cale,

-care aparase atat interesele Intreprinderii sale, cat si mai ales interesele nationale de a se monta si da in functiune obiective energetice care sa functioneze la parametrii nominali.

-care a avut un merit deosebit la montarea unor cazane energetice in conformitate cu documentatia tehnica si care prin verificarile facute la subansamblele sale a depistat multe nereguli grave care s-au remediat datorita interventiei sale.

-care prin intocmirea lucrarii “Analiza asupra avariilor suferite de sistemul sub presiune al cazanelor energetice de 1035 t/h pe lignit-Rovinari” si-a adus un aport esential la salvarea cazanului de 1035 t/h de la scoaterea sa din fabricatie, cu toate implicatiile sociale-salariale si economice pe care continuarea fabricarii acestuia le-a generat; multi oameni au castigat bani de pe urma acestui cazan energetic, atat in sfera productiva, cat si in aceea de exploatare a sa.

-care a ramas OM in jungla in care a trait si muncit timp de 10 ani.

In toti acesti 10 ani care vor urma imi voi deteriora pe mai departe sanatatea din motivul ca voi fi supus la rele tratamente, la denigrari si la marginalizare “la ordin”, pentru faptul ca nu voi fi tratat cu respectul cuvenit pentru sacrificiile facute si pentru importanta si calitatea muncii prestate in santiere;

voi pierde in continuare ani din viata fara ca sa-mi fac un viitor sau o cariera profesionala, reputatia de inginer capabil si mai ales familia.

In Vulcan am lucrat ca simplu proiectant la Atelierul de proiectare si tehnologie Cazane Energetice si spre finalul activitatii mele la acest loc de munca am fost numit sef de proiect la Cazanul de 525 t/h de la I.E.Craiova si asta dupa dec.1989.

In afara de sarcinile mele zilnice de munca am mai primit si urmatoarele:

a)-sa centralizez date din evidenta primara a I.E.Turceni, in vederea omologarii cazanului de 1035 t/h, sarcina care am primit-o din motivul ca eu cunosteam in ansamblu cazanul cat si comportarea acestuia in functionare,deschide linkul:



b)-sa particip ca specialist in colectivul si comisia de cazane numit prin Ordinul Comun dat de cele trei ministere: M.I.C.M., M.E.E., M.I.E.,deschide linkul: https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdjFYZJXu8cUPDvb76VYgenMA-ZljMSK72PQxEd9Kv9pgkga-CoqRQDvRARAEP9xyzTqSXMSVZlqPJ5M4RXqawrJJcCC9oM5-YFoAWQ6S9iA_zW9BWpmGbfBGg1RQChfGmDOEh81DvXofF/s1600-h/delegati+competenti.JPG





VI)-Netinandu-se cont de servicile valoroase aduse de mine Intrep.Vulcan, in anul 1992 seful Atelierului “Cazane Energetice” m-a trecut pe lista de disponibilitati si mi-am gasit un refugiu la Directia de Montaj nou infiintata in I. Vulcan, de unde in luna martie 1994 m-am transferat la firma infiintata de mine, S.C. EUROSOLARIS PRODIMPEX S.R.L.-Bucuresti 

Poti sa vezi activitatea mea in sectorul particular, aici:
http://activitateparticjustinian.blogspot.ro/2015/03/activitatea-in-sectorul-particular-ca.html


ing. Justinian Ion Cioroianu
Posted by at

No comments:

Post a Comment

Subscribe to: Post Comments (Atom)